Acatistul Cuviosului Efrem Katunakiotul

(27 Februarie)

Condacul 1

Pe al monahilor dreptar și zid nebiruit, pe al creștinilor ajutător și povățuitor, pe Efrem al Katunakiei să-l cinstim, că rugător a fost și ajută în dureri și în nevoi; pentru aceea să-i strigăm toți cu evlavie: Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!

Icosul 1

Al îngerilor Făcător și Domnul te-a arătat pom împodobit cu roadele harului cele din ascultare izvorâte, din care și noi voind a gusta, ne minunăm de dragostea ta dumnezeiască și te lăudăm cântând așa:
Bucură-te, rod din părinți drept-slăvitori răsărit;
Bucură-te, că mlădiță roditoare în Via-Hristos te-ai vădit;
Bucură-te, că în ziua prăznuirii Sfântului Ierarh Nicolae te-ai născut;
Bucură-te, că numele Bunei Vestiri, Evanghelos, în lume l-ai avut;
Bucură-te, că preoția, ca și bunicul tău Nichita, ai luat;
Bucură-te, prin care ținutul tău, Teba, s-a binecuvântat;
Bucură-te, că monahii, mănăstirile și Tainele Bisericii cinsteai;
Bucură-te, că ascultarea de părinți, curăția și rugăciunea de noapte iubeai;
Bucură-te, ucenicul părinților aghioriți Efrem și Nichifor cei din patria ta;
Bucură-te, cel ce de Praznicul Înălțării Sfintei Cruci ai hotărât a le urma;
Bucură-te, că maica ta încredințare în vis pentru calea ce ai ales a aflat;
Bucură-te, că mai târziu, amândoi părinții tăi viața monahală au îmbrățișat;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!

Condacul 2

Bărbătește socotind că deșertăciuni sunt toate cele omenești, din tinerețe ai ieșit din lume, viața îngerească dorind. De Praznicul Înălțării Sfintei Cruci luându-ți crucea, te-ai îndreptat spre Sfântul Munte și la Katunakia te-ai așezat, lângă asprul stareț Nichifor, unde în smerenia ocărilor și în împlinirea rucodeliei ai petrecut, lucrarea răbdării și a blândeții agonisind și neîncetat cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2

Cele înalte voind a le afla, cu iscusință găseai căi de a închina Domnului fiecare ceas la vieții sale. Astfel, osteneala nu ți-a fost trecută cu vederea și lacrimi curățitoare ai primit în dar, pentru care te lăudăm așa:
Bucură-te, împlinătorule sârguincios al ascultărilor;
Bucură-te, răbdătorule smerit al ocărilor;
Bucură-te, ajutătorul celor ce doresc a urma calea Domnului;
Bucură-te, surpătorul curselor ispititorului;
Bucură-te, că pururea mintea la rugăciune căutai a o sili;
Bucură-te, nevoitorule, care lui Dumnezeu voiai toate a-I dărui;
Bucură-te, că ai iubit calea nevoințelor;
Bucură-te, că ai dobândit darul lacrimilor;
Bucură-te, că la tunderea în schimă, numele Efrem ai primit;
Bucură-te, că și de harul preoției te-ai învrednicit;
Bucură-te, înțeleptule, care râvna tinereții fierbinte o ai lucrat;
Bucură-te, noule Efrem care cele înalte ai căutat;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!

Condacul 3

Dobândind lacrimile cele duhovnicești, care ca apa botezului haina sufletului tău o albeau, mângâiere ai aflat  la rugăciune, că afară de trup fiind, toată zidirea ai cuprins-o într-o îmbrățișare. Iar după această înaltă stare, te-ai cufundat și mai adânc în smerenie, cântând Ziditorului: Aliluia!

Icosul 3

Efrem fericite, viață și har ai simțit în Cuviosul Iosif Isihastul când l-ai întâlnit întâia oară; și ca un fiu încredințându-i gândurile și simțirile inimii tale, dascăl iubit și temut ți l-ai ales. Iar noi, văzând dorirea sufletului de a afla pe Domnul, cu bucurie îți cântăm așa:
Bucură-te, al vieții duhovnicești căutător însetat;
Bucură-te, părinte care din harul Duhului te-ai adăpat;
Bucură-te, că povățuitor cercat în lucrarea minții ai dorit a afla;
Bucură-te, că primindu-l de la Dumnezeu, i te-ai dăruit cu toată inima ta;
Bucură-te, pildă de urmat pentru cei ce doresc viața duhovnicească;
Bucură-te, întărirea celor ce slăbesc în nevoința trupească;
Bucură-te, al rugăciunii neîncetate lucrătorule;
Bucură-te, al ascultării desăvârșite împlinitorule;
Bucură-te, că de arătări cerești te-ai învrednicit;
Bucură-te, că harul în inima ta s-a sălășluit;
Bucură-te, viteaz ostaș ce firea ți-ai biruit până la moarte;
Bucură-te, fiu al ascultării care ți-ai odihnit Părintele în toate;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!

Condacul 4

Fiind împodobit cu harul preoției, prilej ai aflat a sluji în bisericuța Sfântului Ioan Botezătorul de la Schitul Sfântului Vasile, în obștea celui cu viață sfântă, neîntrecutul între dascăli Iosif Isihastul, căruia cuvânt și sfat duhovnicesc i-ai cerut, alipindu-te de el și cântând Domnului cu bucurie: Aliluia!

Icosul 4

Gândurile mărturisindu-ți fără ascunzișuri, sporirea duhovnicească din tot sufletul o doreai, uimindu-ți dascălul cu alergarea ta cea bună și cu belșugul harului cel revărsat asupra ta; astfel, fiu duhovnicesc i te-ai făcut, nepărăsind obștea starețului Nichifor, ci răbdând mucenicește asprimea lui, pentru care îți cântăm așa:
Bucură-te, ucenic neostenit care spre Domnul cu însuflețire alergai;â
Bucură-te, că Sfântul Iosif Isihastul toate gândurile îi mărturiseai;
Bucură-te, binecuvântat preot care liturghiseai cu dăruire;
Bucură-te, că harul Duhului Sfânt lucra întru tine cu sporire;
Bucură-te, că adesea de minunate semne de sus te îndulceai;
Bucură-te, că știind primejdia înșelării, povățuitorului tău îndată i le descopereai;
Bucură-te, ascultător smerit, ce prin Părintele tău scara virtuților ai suit;
Bucură-te, ucenic adevărat, care sfințenia dascălului prin ascultarea ta ai adeverit;
Bucură-te, că odihnindu-ți starețul, ai luat de la el binecuvântare;
Bucură-te, îți cântăm și noi, care ne întărim din viața și din cuvintele tale;
Bucură-te, monah cu ale Duhului roade din belșug împodobit;
Bucură-te, că nu pentru vrednicia ta, ci pentru a Părintelui tău socoteai a le fi primit;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!

Condacul 5

„Harul se păstrează prin smerenie și prin mulțumirea adusă lui Dumnezeu”, învățai, Părinte Efrem, adeverind cuvântul cu fapta. Și toată viața ta pildă a fost, făcându-te tuturor toate; că dintre virtuți, care a rămas nelucrată? Sau ce povățuiai fără să fi cercat tu mai întâi? Lăudăm nevoințele tale și îți cerem solirile, cântând cu bucurie: Aliluia!

Icosul 5

Iubind pe dascălul tău, mult folos și odihnă ai adus și fraților tăi duhovnicești, neluând seama la neputințele tale și cu dragoste jertindu-te pentru ei. Asemenea, și rudeniilor din lume ajutor și mângâiere le-ai adus cu rugăciunile tale, pentru care noi te fericim așa:
Bucură-te, solitorule la Domnul pentru cei prin taina nunții însoțiți;
Bucură-te, că pentru sora ta și soțul ei te-ai rugat să nu fie despărțiți;
Bucură-te, întărirea fraților tăi trupești prin rugăciuni stăruitoare;
Bucură-te, că cererile tale suiau la Domnul ca o tămâie binemirositoare;
Bucură-te, rugătorule pentru rudenia ta care cu farmece se îndeletnicea:
Bucură-te, că ai răbdat certare de la Domnul fiindcă soleai pentru ea;
Bucură-te, că pentru rugăciunile tale, maica ta schima monahală a îmbrăcat;
Bucură-te, că ajungând ea la măsura dascălului tău, sufletul ți-a tresăltat;
Bucură-te, că și tatăl tău a ales monahiceasca viețuire;
Bucură-te, că în aceeași obște v-ați luptat pentru sporire;
Bucură-te, că vița cea bună vlăstar ales a odrăslit;
Bucură-te, că împreună cu părinții tăi după trup și după duh te-ai sfințit;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!

Condacul 6

În ostenelile tale pentru a-i odihni pe frați, când puterile îți slăbeau, Domnul trimitea sfinți ca să te ajute și mult har mângâietor. Așa ne faci înțeles că nu în odihnă și îndestulare dobândim bunătăți duhovnicești, ci în nelăsarea minții și a trupului în nelucrare. Iar noi, minunându-ne de nevoința ta, te lăudăm cântând Celui Ce te-a întărit: Aliluia!

Icosul 6

Jugul cel bun și povara cea ușoară a lui Hristos le-ai simțit, Părinte, în toate greutățile și ispitele vieții tale. Că întrarmându-te cu răbdarea, te-ai îmbogățit în har, pe care îl păstrai cu rugăciunea, ascultarea și pocăința. Pentru aceasta, Dumnezeu te-a împodobit cu îmbelșugate daruri duhovnicești, ca toți să ia folos de la tine, iar noi îți cântăm așa:
Bucură-te, far luminător celor din mănăstiri și din lume;
Bucură-te, liman liniștit celor ce cerem a ta rugăciune;
Bucură-te, că pe pământ ca îngerii ai viețuit;
Bucură-te, că la cele cerești mintea și inima ți-ai ațintit;
Bucură-te, prieten de taină al sfinților;
Bucură-te, vrăjmaș neîmpăcat al diavolilor;
Bucură-te, cinstitorul marelui Ierarh Nectarie, cel și după moarte clevetit;
Bucură-te, că prin rugăciunile lui, gâzele din sacul cu grâu s-au izgonit;
Bucură-te, că și pe Sfântul Mare Mucenic Mina îl cinsteai;
Bucură-te, că cele pierdute, cu mijlocirea lui le aflai;
Bucură-te, că pentru pace te rugai Sfintei Irina din Hrisovalant;
Bucură-te, podoaba Sfântului Munte ce strălucești ca un diamant;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!

Condacul 7

Liturghisitor dăruit te-a arătat Stăpânul, Părinte Efrem, și nu doar desfătarea harului și vederi duhovnicești  în vremea slujbei primeai, ci și a pomeni multe nume de credincioși cu osârdie te osteneai. Iar rânduielile Bisericii cu acrivie păzindu-le, neîncetat te adumbrea harul Duhului Sfânt, Care îți dădea a cânta neîncetat: Aliluia!

Icosul 7

Mare între cuvioși ai fost, că mult ai iubit pe dascălul tău care te-a crescut duhovnicește și la înălțimea sfințeniei te-a suit; mult ai iubit și zidirea întreagă, oamenii, necuvântătoarele și stihiile, și la subțirimea duhului ajungând, auzeai cum slavoslovesc pe Ziditorul lor; mult ai iubit încă și pe toți cei ce sfatul și rugăciunea îți cereau, pentru care auzi de la noi așa:
Bucură-te, călăuzitorul celor doritori de viață îmbunătățită;
Bucură-te, pază a celor ce fac ascultare desăvârșită;
Bucură-te, izvorule al lacrimilor duhovnicești;
Bucură-te, că de mulțimea gândurilor, pe cei ce se roagă ție îi izbăvești;
Bucură-te, că l-ai povățuit pe Starețul Emilian a veni de la Meteore în Sfântul Munte;
Bucură-te, că multora te-ai făcut cărare spre Hristos și punte;
Bucură-te, al Katunakiei cinstit odor;
Bucură-te, al Bisericii sfânt povățuitor;
Bucură-te, cel ce te-ai îndeletnicit cu citirea scrierilor sfinte;
Bucură-te, gură a teologiei care izvorai înțelepte cuvinte;
Bucură-te, că te-ai micșorat pe sineți făcând ascultare;
Bucură-te, că prin aceasta Domnul te-a arătat mare;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!

Condacul 8

Nu avem cuvinte vrednice de lauda viețuirii tale înalte în curăție și ascultare, dar, deși nevrednici, îndrăznim a cere solirile tale la Domnul și la Preacurata Sa Maică în nevoile ce ne împresoară, că îndrăzneală ai, fiindcă mult ai iubit; și cu nădejde alergăm la tine ca la unul care toate le-ai biruit, cântând cu mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Omeneștile griji le-ai lăsat cu totul, părinte, neagonisitor desăvârșit fiind și iubitor al petrecerii îngerești; că încredințându-se Domnului, nu aveai teamă de lipsuri și nimic nu socoteai a fi al tău, ci slobod de toate, cu ușurință zburai spre înălțimile rugăciunii. Iar noi, minunându-ne de aceasta, te lăudăm așa:
Bucură-te, lumină ce nu ai stat sub obroc, ci ai fost pusă în sfeșnic;
Bucură-te, că acum în lumină petreci, alături de Împăratul cel veșnic;
Bucură-te, rugător fierbinte ce stingi pătimașele porniri trupești;
Bucură-te, că aprinzi în cei ce te cinstesc râvna vieții duhovnicești;
Bucură-te, armă tare și călăuză în viața duhovnicească;
Bucură-te, prieten al celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, al fățărniciei mustrătorule;
Bucură-te, al virtuților lăudătorule;
Bucură-te, cinstea cuvioșilor;
Bucură-te, slava ucenicilor;
Bucură-te, binecuvântat părinte care talanții i-ai înmulțit;
Bucură-te, că din belșugul avuției tale tuturor ai împărțit;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!

Condacul 9

Părăsirii harului ai răspuns cu răbdare și cu stăruință în rugăciune și în nevoințe – ca un adevărat ostaș al lui Hristos, Care cerca astfel râvna și smerenia ta –, iar nu fugind și așteptând fără osteneală a primi darul; întărește-ne și pe noi, cei slabi, cărora grea ne pare lupta, și dă-ne putere să biruim cântând: Aliluia!

Icosul 9

Răsăritul răsăriturilor, Domnul, ți-a tăinuit mutarea din viața aceasta a dascălului tău, Iosif Isihastul, și ca oarecând Toma, care nu a văzut Învierea Domnului, nici Adormirea Maicii Sale, dar s-a învrednicit apoi de binecuvântare, așa și tu nu ai ajuns la prohodire, dar la sorocul de patruzeci de zile te-ai umplut de mireasmă și încredințare ai luat că nu ai fost uitat între ucenici, pentru care te fericim așa:
Bucură-te, comoară a ascultării care dascălul ți-ai odihnit;
Bucură-te, că binecuvântarea lui ca de la Dumnezeu o ai primit;
Bucură-te, că: „Pentru rugăciunile părintelui meu…” neîncetat rosteai;
Bucură-te, că astfel ajutorul lui în toată vremea îl primeai;
Bucură-te, cel ce izvor de virtuți te-ai arătat;
Bucură-te, că din apele înțelepciunii tale mulțime de ucenici s-a adăpat;
Bucură-te, că darurile duhovnicești ale dascălului tău ai moștenit;
Bucură-te, că prin viețuirea ta, cu îndestulare le-ai înmulțit;
Bucură-te, împreună-rugătorule cu cei care nu știu în viață ce cale să aleagă;
Bucură-te, că solești pentru monahii care din obște la pustie vor să meargă;
Bucură-te, cinsitorul Maicii Domnului, la care îi trimiteai pe cei șovăielnici să se roage;
Bucură-te, că numai celor neșovăielnici le binecuvântai calea cu pace;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!

Candacul 10

„Scădere duhovnicească este a vedea căderile fraților, iar sporire este când pe toți îi vezi îngeri”, spuneai, părinte, și sporeai din putere în putere, nescârbindu-te niciodată de păcătos, ci numai de păcat. Iar noi, cei grabnici a osândi păcate străine, de scăderea duhovnicească te rugăm să ne izbăvești, ca să cântăm cu bucurie: Aliluia!

Icosul 10

Șubrezi cu sufletul ne facem, Părinte Efrem, stăruind în nelucrare, de aceea îți cerem solirile, ca să ne întărești pe calea pocăinței și să dobândim râvna ta în lucrarea virtuților; că citind mulțimea povețelor tale, ne rușinăm a ridica ochii la cer și te punem mijlocitor pentru noi, cântându-ți așa:
Bucură-te, că fericești pe cei ascultători;
Bucură-te, rugătorule pentru povățuitori;
Bucură-te, dascălul ascultării;
Bucură-te, lucrătorul răbdării;
Bucură-te, că al privegherii și al ostenelilor învățător ești;
Bucură-te, ritorul curăției trupești și sufletești;
Bucură-te, că darurile Duhului întru tine s-au sălășluit;
Bucură-te, că din bleșugul lor pe toți i-ai odihnit;
Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi de cuvinte duhovnicești;
Bucură-te, că setea celor însetați de virtute o potolești;
Bucură-te, împlinitorul poruncilor cel mult râvnitor;
Bucură-te, pustnic întraripat cu dumnezeiescul dor;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!

Condacul 11

Toată rânduiala vieții monahale cu dragoste și cu dreaptă-socoteală ai păzit, precum ai deprins de la sfințitul tău dascăl, învățându-i și pe ucenicii tăi a o urma. Aceasta făcând, pildă tuturor te-ai arătat, că cine nu a luat putere din cuvintele tale? Sau peste cine nu s-a revărsat mulțime de binecuvântari când te-a cercetat? Și toți luând folos, plecau de la tine cântând: Aliluia!

Icosul 11

Țineai, părinte, la unitatea Bisericii, ca oarecând Sfântul Ioan Gură de Aur, îndemnând spre pace, căci dezbinarea este bucuria diavolului. Țineai încă și la liturghisirea zilnică pentru folosul obștii, că putere de Sus luai și numai cele duhovnicești izvorau din gura ta, petrecând neîncetat în smerenie și rugăciune, pentru care îți cântăm așa:
Bucură-te, noule Ioan Gură de Aur, care la păstrarea unității Bisericii ai îndemnat;
Bucură-te, că toată dezbinarea ca pe un meșteșug satanicesc ai mustrat;
Bucură-te, cald povățuitor spre lucrarea păcii, care este urâciune diavolilor;
Bucură-te, dascăl al rugăciunii minții care îl urcă pe om la starea îngerilor;
Bucură-te, că înveți starea prielnică a inimii ca rugăciunea singură să se rostească;
Bucură-te, că îi povățuiești să fugă de închipuiri pe cei ce bine vor să se nevoiască;
Bucură-te, stea strălucitoare, care liturghisind te luminai;
Bucură-te, cărbunele harului, care slujind, vădit te încălzeai;
Bucură-te, că fără încredințare de la Domnul nimic nu începeai a lucra;
Bucură-te, că prin psalmodieri și rugăciuni, pacea de Sus în inima ta sporea;
Bucură-te, cuvioase părinte care în smerenie ai viețuit;
Bucură-te, că ajungând al apusul vieții, slugă netrebnică te-ai socotit;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!

Condacul 12

Unit cu Domnul și la apusul vieții prin neîncetata rugăciune, părăsit ai fost de puterile trupești și de lumina ochilor, nu însă și de darul lacrimilor. Ca pe o răstignire pe cruce răbdând toate pătimirile, harul tinereții l-ai sporit, teologhisind și binecuvântând până ce te-ai mutat la Domnul și ai sfințit pământul cu trupul tău, făcând tot cerul să cânte cu bucurie: Aliluia!

Icosul 12

Văzând multele cercetări ale harului și mulțimea darurilor de care te-ai învrednicit, părinte, însuflețire luăm spre a urma cuvintelor și faptelor tale. Ne îndulcim pomenind numele tău și al Sfântului Iosif Isihastul și icoana ta cinstim, cerându-ți solirile și cântându-ți acestea:
Bucură-te, al cercetării de sine lucrătorule;
Bucură-te, în întristări și în boli răbdătorule;
Bucură-te, că dragoste a lui Dumnezeu, iar nu pedeapsă ai socotit bolile;
Bucură-te, că pentru aceasta nenumărate îți sunt cununile;
Bucură-te, mireasmă a harului izvorât din răbdarea întristărilor;
Bucură-te, că diavolească duhoare ai simțit în preajma ereticilor;
Bucură-te, învățător și teolog al pustiei;
Bucură-te, povățuitor pe calea lacrimilor și a curăției;
Bucură-te, că ucenicul tău te-a văzut în Rai în alb veșmânt preoțesc;
Bucură-te, că plin de dragoste i-ai spus: „Acum merg Liturghia să o slujesc”;
Bucură-te, solitor pentru toți cei ce viață duhovnicească dorim;
Bucură-te, că avându-te aproape, în har ne îmbogățim;
Bucură-te, candelă nestinsă a pustiei!

Condacul 13

Zicem ție: O, Cuvioase Părinte Efrem, mireasma Katunakiei, podoaba monahilor, lauda preoților și ajutătorul creștinilor, îndrăznind pentru multa iubire ce ai arătat-o față de toți, cerem pocăință curată, răbdare în ispite, trezvie neîncetată, pace gândurilor și limpezime minții, spre a înțelege cum să umblăm cuviincios în calea Domnului, și pornind pe ea cu ajutorul tău, să cântăm cu mulțumire: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se zice iarăși Icosul 1 și Condacul 1…

Acatistul Cuviosului Efrem Katunakiotul este o expresie profundă a recunoștinței și venerației aduse acestui mare sfânt în tradiția creștină ortodoxă. Cuviosul Efrem Katunakiotul a fost un călugăr și duhovnic deosebit, cunoscut pentru viața sa de sfințenie și pentru învățăturile sale duhovnicești.

Din perspectivă biblică, putem observa că viața și învățăturile Cuviosului Efrem reflectă principii și valori creștine fundamentale, care sunt prezente și în Sfânta Scriptură. În mod special, amintim că Sfânta Scriptură ne învață despre importanța rugăciunii neîncetate și a luptei împotriva păcatului prin pocăință și smerenie, teme centrale și în spiritualitatea Cuviosului Efrem.

În Epistola către Efeseni, apostolul Pavel ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat și să fim mereu în legătură cu Dumnezeu prin rugăciune (Efeseni 6:18). Acest aspect al vieții de rugăciune este evident și în învățăturile Cuviosului Efrem, care a subliniat importanța unei relații constante și intime cu Dumnezeu prin intermediul rugăciunii.

De asemenea, Cuviosul Efrem ne învață și despre nevoia de pocăință și smerenie în fața lui Dumnezeu. Aceste aspecte sunt accentuate și în multe pasaje biblice, cum ar fi în Psalmul 51, unde regele David își exprimă căința și dorința de a fi curățat de păcatele sale.

Astfel, Acatistul Cuviosului Efrem Katunakiotul nu este doar o tradiție spirituală, ci și o continuare a învățăturilor biblice despre viața de rugăciune, pocăință și smerenie. Prin contemplarea acestor învățături și prin rostirea acestui acatist, credincioșii sunt îndemnați să se apropie mai mult de Dumnezeu și să trăiască o viață înrudită cu principiile și valorile creștine fundamentale.