Acatistul Sfântului Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei

(12 Noiembrie)

Condac 1

Prea Cuviosului Părintelui nostru Ioan, cântări veselitoare să-i aducem ca unuia ce alergarea bine și-a săvârșit-o și următor Lui Dumnezeu Cel iubitor de milostivire s-a arătat, pentru care bucurându-ne îi cântăm: Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Icos 1

Născându-te din părinți bine credincioși, ai fost învățat de mic credința adevărată, apoi la vreme cuvenită ai fost silit de părinții tăi spre căsătorie, însă Dumnezeu, Cel ce le rânduiește pe toate, spre folosul sufletului ți-a rânduit și ție, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, fericite că de mic ți-a fost înrădăcinată în inima ta frica de Dumnezeu;
Bucură-te, că părinții te-au însoțit cu femeie fără voia ta;
Bucură-te, că Dumnezeu vas ales știindu-te, ți-a pregătit altă viețuire mai înaltă;
Bucură-te, că tânăr fiind ți-au murit fiii apoi și soția;
Bucură-te, că văzându-te liber de cele lumești, ai alergat cu osârdie spre cele cerești;
Bucură-te, că neîmpiedicat puteai stărui în rugăciune;
Bucură-te, că ai început a-ți înmulți faptele bune;
Bucură-te, că din toate, milostenia cel mai mult ai iubit;
Bucură-te, că aceasta te-a dus în Rai;
Bucură-te, fericite aducătorule de roade în grădina Domnului;
Bucură-te, că pentru faptele tale bune erai iubit de toți;
Bucură-te, că pentru toți erai pildă de viețuire;
Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Condac 2

Fiind ales Patriarh al Alexandriei pe timpul Împăratului Iraclie, te-ai sârguit mai întâi a curăți turma de eresuri, deoarece un oarecare Patriarh mincinos al Antiohiei, a adăugat la cântarea „Sfinte Dumnezeule…” cuvintele „…care Te-ai răstignit pentru noi”, ca și când ar fi pătimit Dumnezeirea în Domnul nostru Iisus Hristos, pentru care cu osârdie îți cântăm: Aliluia!

Icos 2

Chemându-ți economii Bisericilor le-ai poruncit: Mergeți în cetate și să-mi scrieți pe toți domnii mei, iar economii nedumeriți au întrebat: Care sunt domnii tăi stăpâne? Iar Patriarhul zice: Pe care voi îi numiți săraci și nevoiași, aceia sunt domnii mei, deoarece prin ei pot ajunge la cereasca Împărăție, pentru iubirea de săraci îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că mergând economii au găsit 7500 de săraci;
Bucură-te, că ai rânduit să li se dea în fiecare zi din averea Bisericii cele de trebuință pentru hrană;
Bucură-te, că pe cât dădeai pe atât averea ta sporea;
Bucură-te, că în vis ți s-a arătat o tânără frumoasă cu o coroană de măslini pe cap;
Bucură-te, că fecioara atingându-te pe piept te-ai trezit;
Bucură-te, că trezindu-te și văzând-o aievea lângă tine erai nedumerit cum a ajuns acolo;
Bucură-te, că ea atunci a glăsuit „Eu sunt fiica cea mai mare a Marelui Împărat”;
Bucură-te, că auzind aceasta te-ai închinat ei;
Bucură-te, că apoi fecioara din nou a grăit: „De mă vei face prietenă, eu îți voi mijloci un mare dar de la Dumnezeu”;
Bucură-te, că nimeni nu are mare îndrăzneală la Dânsul ca mine;
Bucură-te, că spunându-ți acestea fecioara a dispărut;
Bucură-te, că ți-ai dat seama că această arătare, a fost milostenia în chip de fecioară;
Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Condac 3

Întărindu-te și mai mult în dragostea lui Hristos, pe care Îl vedeai prin săracii care îți ieșeau în cale, mulțumeai din inimă celui care ți-a dat de toate pentru a putea milui pe toți cântând: Aliluia!

Icos 3

Mergând spre Sfânta Biserică, ai fost întâmpinat de un om sărac și gol care tremura de frig, iar tu, fericite, dezbrăcându-ți o haină, ai dat-o celui sărac voind a ispiti dacă Dumnezeu îți va răsplăti însutit după făgăduință, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, că văzând pe cel gol nu ai pregetat a te dezbrăca și a acoperi goliciunea lui;
Bucură-te, că acestea le făceai pentru a ispiti și pentru a te convinge că Cel arătat în vis nu era înșelăciune;
Bucură-te, că mai mergând puțin drum te-a întâmpinat un om cu haine albe;
Bucură-te, că acesta ți-a întins o pungă cu galbeni;
Bucură-te, căci luându-i, ai pornit spre Biserică;
Bucură-te, că apoi mustrându-te conștiința, te-ai întors să dai banii acelui om;
Bucură-te, că întorcându-te nu l-ai mai aflat;
Bucură-te, că întrebând de el, toți ziceau că nu l-au văzut;
Bucură-te, că atunci ți-ai dat seama că cele arătate în vis au fost adevărate;
Bucură-te, că pentru a face milostenie, te sârguiești foarte;
Bucură-te, că pe cei zgârciți mereu îi mustrai;
Bucură-te, că pe toți spre milă îi îndemnai;
Bucură-te Sfinte Ioane, mult milostive Părinte!

Condac 4

Venind într-o zi un sărac la tine, i-ai dat șase galbeni, apoi ieșindu-ți înainte pe altă cale și schimbându-și hainele, a cerut din nou milostenie șase galbeni, apoi schimbându-și din nou hainele a venit a treia oară să ceară milă de la tine. Văzându-l sluga ta a zis: „Acesta a cerut de două ori milostenie”, însă fericitul a zis: „Dă-i doi galbeni, nu cumva să fie Hristos care mă ispitește pe mine” și cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Unui negustor bogat i s-a înecat în mare corabia cu mărfuri, din care pricină sărăcind foarte mult și venind la sfântul se ruga să-l ajute. Atunci luând sfântul cinci litre de aur, le-a dat negustorului, care plecând bucuros a început din nou să-și facă negustoriile sale pentru care îți cântăm:
Bucură-te, că niciodată nu ai întors pe cineva nemiluit;
Bucură-te, că toți nevoiașii la tine scăpare au găsit;
Bucură-te, căci negustorul plecând la treburile sale, aceleași pierderi a suferit;
Bucură-te, că el singur scăpând cu viață, a venit din nou la tine;
Bucură-te, că i-ai dat lui zece litre de aur îndemnându-l să lucreze cinstit;
Bucură-te, că negustorul și a treia oară a suferit aceeași rea întâmplare;
Bucură-te, că întorcându-se acasă nu mai îndrăznea să ți se arate;
Bucură-te, că presărându-și singur capul cu cenușă voia să-și piardă singur viața;
Bucură-te, că aflând despre el l-ai chemat la tine;
Bucură-te, că mustrându-l pentru câștigarea corabiei pe căi necinstite, i-ai arătat că aceea era pricina pierzării;
Bucură-te, că dându-i o corabie bisericească plină cu grâu i-ai dat drumul;
Bucură-te, că prin aceasta mult câștig s-a dobândit;
Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive părinte!

Condac 5

Mergând odinioară la Biserică, te-a întâmpinat un bărbat cinstit căruia îi furaseră tâlharii toată averea aflându-se acum în mare sărăcie. Deci Patriarhul, mult milostivindu-se spre acel om a poruncit slugii să spună economilor bisericii să-i dea cincisprezece litre de aur. Iar noi pentru milostivirea ta cea mare cântăm: Aliluia!

Icos 5

Venind la Patriarh o femeie bogată a dat în mâna lui o hârtie în care scria că dăruiește Bisericii 500 litre de aur; luând Patriarhul hârtia și citind-o a simțit cu duhul că femeia aceea nu a dat tot cât pusese în mintea sa, căci așa a voit Dumnezeu, deoarece nici economii bisericii nu au dat omului sărăcit de talhari cât le-a poruncit să-i dea, pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, văzătorule cu duhul;
Bucură-te, că chemând economii bisericii, i-ai pus în față cu cinstita doamnă;
Bucură-te, că întrebându-i cât au dat celui necăjit, au mințit că au dat 15 litre de aur;
Bucură-te, că văzându-i le-ai spus că au dat doar cinci litre;
Bucură-te, că întorcându-te spre femeie, ai întrebat-o cât aur și-a pus în gând să dea Bisericii;
Bucură-te, că aceasta a mărturisit că a scris pe hârtie 1500 de litre, dar a doua zi desfăcând, hârtia era ștearsă, rămânând doar 500 litre;
Bucură-te, că prin aceasta ai mustrat pe economii cei trei zgârciți;
Bucură-te, că aceștia au căzut la picioarele tale cerându-și iertare;
Bucură-te, că mustrându-i cu blândețe i-ai îndemnat spre mai multă facere de bine;
Bucură-te, că toți erau uimiți de faptele tale;
Bucură-te, că toți te iubeau și te cinsteau;
Bucură-te, că întotdeauna la tine odihnă și pace aflau;
Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive părinte!

Condac 6

Hrănind mulțime de popor ai cheltuit toată averea bisericii și încă ai rămas dator o mie de litre de aur. Deci aflând despre aceasta un cleric care își luase a doua femeie după moartea celei dintâi și, neputând a se învrednici de o mai mare treaptă în ierarhia bisericească, a socotit a aduce Patriarhului 150 de litre de aur, precum și o mulțime de grâu numai să-l facă diacon. Însă fericitul mustrându-l și înfricoșându-l cu pedeapsa l-a îndemnat a cânta: Aliluia!

Icos 6

Slujind odată cuviosul la Sfântul Altar, și-a adus aminte de un cleric ce avea mânie și răutate asupra lui. Deci, depărtându-se puțin de altar, a chemat la sine pe cleric și căzând la picioarele lui și-a cerut iertare. Pentru această smerenie a Sfântului îi cântăm:
Bucură-te, că nu te-ai rușinat de a te smeri în fața supușilor tăi;
Bucură-te, că pe aceștia i-ai uimit cu smerenia ta;
Bucură-te, căci clericul rușinându-se ți-a căzut la picioare;
Bucură-te, că îmbrățișându-vă te-ai întors la Sfântul Altar;
Bucură-te, cel ce ai pildă vie lucrătoare;
Bucură-te, că smerindu-te mereu te înalți;
Bucură-te, că necontenit ajutor de la Dumnezeu cereai;
Bucură-te, crin bine mirositor în grădina Domnului;
Bucură-te, luminătorul Bisericii;
Bucură-te, lauda Alexandriei;
Bucură-te, temelia dreptei credințe;
Bucură-te, cumpăna ajunării;
Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive părinte!

Condac 7

Un nepot al Sfântului pe nume Gheorghe, a fost defăimat de un locuitor al Alexandriei cu cuvinte de ocară și rușine, despre care aflând sfântul căuta să împace amândouă părțile sârguindu-se a cânta Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Chemând pe nepotul său și văzându-l foarte tulburat asupra celui ce-l ocărâse, i-a zis cuvinte de mângâiere și ca și când și el ar fi fost mâniat asupra acelui om a zis: „Lasă că ai să vezi cum am să mă razbun asupra lui încât se va mira toată Alexandria”. Și într-adevăr așa a făcut cel plin în dreapta socoteală, căci l-a scutit pe acela de a plăti bir Bisericii încât se minuna toată Alexandria de bunătatea lui, iar noi îi cântăm:
Bucură-te, vistieria milei;
Bucură-te, că răzbunarea prin blândețe ți-ai arătat;
Bucură-te, că de aceasta toată Alexandria s-a minunat;
Bucură-te, că și omul acela s-a cutremurat;
Bucură-te, că prin aceasta de obiceiul cel rău al clevetirii s-a îndreptat;
Bucură-te, că pentru toți erai lumină aprinsă;
Bucură-te, limanul celor înviforați;
Bucură-te, scăparea celor din primejdii;
Bucură-te, turn de tărie și apărător de greșeli;
Bucură-te, îndreptătorul celor greșiți;
Bucură-te, prea blând povățuitor;
Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive părinte!

Condac 8

Venind într-una din zile un om bogat la Sfântul și văzând așternutul lui acoperit cu un veșmânt sărac, i-a trimis în dar o plapumă, însă Sfântul, pentru a nu-l mâhni pe boier, luându-o s-a acoperit cu ea o noapte, apoi chemând o slugă, a trimis-o cu ea în piață spre a o vinde, iar prețul să-l dea săracilor cântând lui Dumnezeu Cel ce a venit în lume în cea mai mare sărăcie: Aliluia!

Icos 8

Mergând sluga în piață, s-a întâmplat de a trecut boierul pe acolo și văzând plapuma a cunoscut-o și cumpărând-o, a trimis-o din nou Sfântului, însă acesta din nou a trimis-o spre vânzare, lucru care s-a petrecut de mai multe ori. Văzând Sfântul Ioan că boierul vrea cu tot dinadinsul să folosească plapuma a zis: „Vom vedea care din nou se va supăra întâi, eu vânzând-o sau tu cumpărând-o și iarăși dându-mi-o”, iar noi cei iubitori de săraci cântăm:
Bucură-te, că în mare cinste fiind ai iubit sărăcia cea de bună voie;
Bucură-te, că prin plapuma boierului ai adus mulți galbeni în vistieria celor necăjiți;
Bucură-te, că despre tânărul căruia îi murise tatăl și rămăsese în sărăcie curând ai aflat;
Bucură-te, că îndată la tine l-ai chemat;
Bucură-te, căci vorbind cu el i-ai aflat îndată fapta cea bună ce făcuse;
Bucură-te, că acest tânăr fiind chemat de tatăl său pe patul de moarte i-a dat o alegere între 10 litre de aur și icoana Maicii Domnului;
Bucură-te, că tânărul chibzuind în mintea sa a ales icoana Maicii Sfinte;
Bucură-te, că de înțelepciunea lui te-ai mirat;
Bucură-te, că atât cât ți-a stat în putere l-ai ajutat;
Bucură-te, că prin înșelăciune cum că ai fi rudă cu el l-ai chemat, la tine;
Bucură-te, că acesta auzind de înrudire cu smerenie a și venit;
Bucură-te, că toate cele trebuincioase i-ai dăruit;
Bucură-te, Sfinte Ioane, mult milostive părinte!

Condac 9

Venind la tine un oarecare locuitor al Alexandriei cu pâră împotriva unui tânăr monah ce umbla prin oraș de câteva zile cu o femeie tânără ai poruncit ca îndată să fie prinși și bătuți și aruncați în temniță. Dar noaptea următoare călugărul s-a arătat în vis Patriarhului și arătându-i spatele plin de răni, i-a zis: „Oare plăcută îți este ție stăpâne? Oare așa ai învățat de la Sfinții Apostoli a paște turma Lui Hristos? Să știi că un om te-a înșelat!”, iar Patriarhul deșteptându-se s-a cutremurat și I-a cântat Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9

Poruncind, Sfinte Ioane, să fie adus în fața sa monahul cel întemnițat, acesta a venit cu mare greutate, deoarece cu anevoie putea să se miște din pricina rănilor, însă Patriarhul a rămas încremenit când l-a văzut deoarece era întocmai cel ce i se arătase în vis, pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, căci Dumnezeu a vrut cu adevărat să triumfe;
Bucură-te, că monahul acela venind în fața ta l-ai rugat să-și dezbrace haina;
Bucură-te, că dezbrăcându-se s-a dovedit că este famen;
Bucură-te, că văzându-i mulțimea rănilor, amarnic te-ai căit pentru pedeapsa ce i-ai dat-o fără cercetare;
Bucură-te, că pe pârâcioși i-ai îndepărtat trei ani de la Sfintele Taine;
Bucură-te, că tânărul monah ți-a spus toate cele despre tânăra fecioară;
Bucură-te, că aceasta fiind evreică, dorea cu orice preț să îmbrățișeze viața creștină;
Bucură-te, că după multe rugăminți ale ei, monahul a luat-o să o învețe dreapta credință;
Bucură-te, că apoi la Biserica Sfinților Mucenici ai botezat-o;
Bucură-te, că dorința ei a fost de a intra într-o mănăstire;
Bucură-te, că acum în căutarea unei mănăstiri se aflau;
Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive părinte!

Condac 10

Dându-ți seama de mulțimea robilor lui Dumnezeu, celor neștiuți de nimeni, te-ai hotărât a nu mai judeca pe nimeni nelăsând nici pe alții să-i judece, ci cântai necontenit Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10

Știind Sfântul un episcop cu numele Troil, foarte iubitor de argint, l-a luat cu sine la bolniță și, cunoscând ca acesta are aur la dânsul, i-a zis: „Părinte Troile, acum este rândul tău să mângâi pe cei săraci, dându-le milostenie”, iar Troil, deși zgârcit, de rușine a început să dea săracilor, încât a deșertat 30 litre de aur, apoi căindu-se și părându-i rău după bani, a căzut bolnav la pat. Însă Sfântul Ioan auzind și cunoscând pricina bolii sale, a mers să-l cerceteze pentru care îi cântăm:
Bucură-te, cel ce ai vrut să deschizi raiul prin milostenie pentru sufletul lui Troil;
Bucură-te, că acesta de rușine a dat milostenie, dar cu multă părere de rău;
Bucură-te, că după aceea de necaz s-a și îmbolnăvit;
Bucură-te, că tu cunoscând pricina bolii ai mers la el spre cercetare;
Bucură-te, căci i-ai dus aurul pe care l-a împărțit la spital spunându-i să-l socotească ca și cum ți-ar fi dat împrumut;
Bucură-te, că Troil văzând aurul îndată s-a făcut sănătos;
Bucură-te, că rugându-te pentru el acesta a avut o descoperire în vis;
Bucură-te, că se făcea că este într-o curte foarte frumoasă a cărei podoabă era de negrăit;
Bucură-te, că deasupra curții scria „Lăcașul de veci al lui Troil, episcopul” lucru de care mult s-a bucurat;
Bucură-te, că un bărbat înfricoșat s-a arătat și ștergând numele lui Troil a scris „Lăcașul de veci al lui Ioan Arhiepiscopul Alexandriei, pe care l-a cumpărat cu 30 de litre de aur”;
Bucură-te, că trezindu-se din somn Troil a început a plânge după casa cea din cer pe care a pierdut-o din cauza zgârceniei;
Bucură-te, cel ce ai fost îndreptătorul vieții lui Troil;
Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive părinte!

Condac 11

Astfel povățuindu-și turma până la adânci bătrâneți, în tot pământul a ieșit vestea isprăvilor sale, iar tu, fericite părinte, cu cugetul împăcat și cu inima curată ai pășit spre cerescul Ierusalim, unde aveai pregătită frumoasa cetate prin milostenie, blândețe și bunătate, pentru a putea cânta nestingherit Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 11

Săvârșindu-te din viață, cu bucurie ai fost întâmpinat de cetele cerești cu cântarea: „Bucură-te, slugă bună și credincioasă, bine lucrătoare a vieții Lui Hristos, tu și greutatea zilei ai purtat și talantul cel dat ție l-ai înmulțit și pe cei ce au venit după tine nu i-ai pizmuit”. Pentru aceasta s-a deschis ție ușa Cerurilor. Intră întru bucuria Domnului tău și te roagă pentru noi, Ioane fericite, care îți cântăm ție:
Bucură-te, fericite că mai inainte ți-ai cunoscut sfârșitul;
Bucură-te, că locul mutării tale a fost cetatea Amatunda;
Bucură-te, că acolo ai fost îngropat într-o casă de rugăciuni a lui Tihon făcătorul de minuni;
Bucură-te, că trupul tău a fost așezat între trupurile a doi episcopi;
Bucură-te, că săracii, orfanii și văduvele plângeau cu amar;
Bucură-te, că acum în ceruri fiind, te rogi pentru noi cei din nevoi;
Bucură-te, cel ce ai fost înger în trup;
Bucură-te, că acele Sfinte trupuri mișcându-se ca și cum ar fi fost vii, ți-au făcut loc;
Bucură-te, că viața ta a strălucit mai mult decât soarele;
Bucură-te, cel ce ai împrăștiat raze de milostivire alungând norii cei întunecați ai sărăciei;
Bucură-te, cel ce te-ai arătat curat Treimii;
Bucură-te, fericite purtătorul darurilor celor flămânzi;
Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive părinte!

Condac 12

Nu se cuvine a tăinui minunea ce s-a făcut după îngroparea Sfântului Ioan, cu femeia ce săvârșise un păcat pe care se rușina a-l spovedi. Ai îndemnat-o să și-l scrie pe hârtie, apoi pecetluind-o, să o aducă la tine. Însă tu fericite luând scrisoarea, a cincea zi ai răposat nespunând nimic la nimeni despre scrisoare, iar femeia aflând despre moartea ta se tânguia și Îi cânta Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Venind femeia aceea la mormântul Sfântului, a început să plângă cu amar pentru scrisoarea în care își scrisese păcatul său, socotind cât de mare rușine îi va pricinui dacă i-o va citi cineva. Așa plângând a rămas la mormântul Sfântului trei zile, iar a treia noapte i s-a arătat Sfântul Ioan cu cei doi episcopi și, dându-i scrisoarea înapoi pecetluită, i-a poruncit femeii să o deschidă. Luând femeia scrisoarea, a deschis-o și a aflat păcatul șters, iar în locul lui scria: „Pentru robul meu Ioan s-a șters păcatul tău”. Pentru aceasta cu bucurie îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ești milostiv și după moarte;
Bucură-te, cel ce ai putere a ne scoate din păcate;
Bucură-te, și mijlocește mântuire pentru noi;
Bucură-te, cel ce ai fost povața orbilor;
Bucură-te, învățătorul celor tineri;
Bucură-te, toiagul celor rătăciți;
Bucură-te, îndreptarea păcătoșilor;
Bucură-te, grădină foarte bine mirositoare;
Bucură-te, vas de mir al Duhului;
Bucură-te, rau de bunătăți pururi curgător;
Bucură-te, izbăvitorul nostru din primejdie;
Bucură-te, Sfinte Ioane mult milostive părinte!

Condac 13

O, mult milostive părinte Ioane, nu înceta a mijloci înaintea Lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască iertare de păcate, să Se milostivească spre noi, ferindu-ne de toate răutățile în viața aceasta, în ceasul sfârșitului nostru, în vremea judecății și să nu ne lase de vom ajunge zilele cele din urmă ale lui Antihrist, ca împreună cu toți plăcut Lui să cântăm: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1… şi Condacul 1…

Sfântul Ioan cel Milostiv, Patriarhul Alexandriei, a trăit în secolul al VII-lea și este cunoscut pentru viața sa de sfințenie și milostenie. Născut în Cipru, Sfântul Ioan a devenit patriarh al Alexandriei și a rămas renumit pentru generozitatea sa față de cei săraci și nevoiași. El a folosit averea bisericii pentru a ajuta pe cei în suferință, oferind hrană, adăpost și mângâiere tuturor celor în nevoie.

Acatistul dedicat Sfântului Ioan cel Milostiv este o rugăciune de venerare și cerere a mijlocirii sale înaintea lui Dumnezeu. Credincioșii care se roagă acestui acatist își exprimă devotamentul și încrederea în ajutorul sfântului în viața lor de zi cu zi, căutând binecuvântarea și ocrotirea sa.

Sfântul Ioan cel Milostiv este un exemplu de iubire creștină și milă față de aproapele, fiind o sursă de inspirație pentru toți cei care doresc să trăiască o viață de dăruire și compasiune. Viața sa de milostenie și bunătate rămâne un model pentru credincioși în căutarea sfințeniei și a desăvârșirii spirituale.