Psalmul 128

1. De multe ori s-au luptat cu mine din tinereţile mele, să spună Israel!

2. De multe ori s-au luptat cu mine, din tinereţile mele şi nu m-au biruit.

3. Spatele mi-au lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea lor;

4. Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii păcătoşilor.

5. Să se ruşineze şi să se întoarcă înapoi toţi cei ce urăsc Sionul.

6. Facă-se ca iarba de pe acoperişuri, care mai înainte de a fi smulsă, s-a uscat,

7. Din care nu şi-a umplut mâna lui secerătorul şi sânul său, cel ce adună snopii,

8. Şi trecătorii nu vor zice: «Binecuvântarea Domnului fie peste voi!» sau: «Vă binecuvântăm în numele Domnului!».

Psalmul 128 este un strigăt de recunoștință pentru izbăvirea oferită de Domnul în fața adversităților. Începe cu o mărturisire a luptelor și persecuțiilor pe care Israelul le-a înfruntat încă din tinerețe, dar subliniază că, în ciuda acestor încercări, nu au fost învinși. Dumnezeu, în dreptatea Sa, a tăiat legăturile nedreptății puse de păcătoși.

Psalmistul imploră rușinarea și retragerea celor ce urăsc Sionul, asemănându-i cu iarba de pe acoperișuri care se usucă înainte de a putea fi smulsă. Aceasta este o imagine a inutilității și efemerității eforturilor celor răi împotriva celor care se află sub protecția Domnului. De asemenea, descrie un scenariu în care cei care fac răul nu vor primi binecuvântarea trecătorilor, subliniind izolarea și blestemul care îi vor însoți.

Acest psalm este o mărturie a puterii și protecției divine, un îndemn la încredere în dreptatea și mila lui Dumnezeu. El amintește că, indiferent de cât de mari sunt încercările și luptele, Domnul este drept și va aduce izbăvirea. Aceasta este o chemare la curaj și speranță pentru toți cei care se află sub asuprirea nedreptății, reafirmând că binecuvântarea și protecția Domnului sunt veșnice.