Psalmul 139

1. Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte,

2. Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război.

3. Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor.

4. Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gândit să împiedice paşii mei.

5. Pusu-mi-au cei mândri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală.

6. Zis-am Domnului: «Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele».

7. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război.

8. Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mâna păcătosului; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăseşti, ca să nu se trufească.

9. Vârful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei!

10. Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda.

11. Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire.

12. Ştiu că Domnul va face judecată celui sărac şi dreptate celor sărmani;

13. Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta.

Acest psalm exprimă rugăciunea unui credincios către Dumnezeu, cerându-I protecție și izbăvire de cei răi și nedrepți care îi pândesc pașii și îi întind curse. Psalmistul se încredințează în mâinile lui Dumnezeu, recunoscându-L ca singura sa nădejde și apărător. El cere ca Dumnezeu să îl izbăvească de viclenia celor răi și să nu îl lase în mâinile lor, ci să-i dea lor judecata potrivită faptelor lor. Psalmul evidențiază și încrederea în dreptatea divină, afirmând că Domnul va face judecată celor săraci și dreptate celor sărmani, iar drepții vor lăuda numele Lui și vor locui în fața Sa.