Psalmul 140

1. Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.

2. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.

3. Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.

4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege, nu mă voi însoţi cu aleşii lor.

5. Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.

6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,

7. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.

8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

9. Păzeşte-mă de cursa ce mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.

Acest psalm este o rugăciune a psalmistului către Domnul, cerându-I protecție împotriva celor răi și vicleni. Psalmistul își dorește ca rugăciunea sa să fie primită de Domnul ca o jertfă de seară și cere ajutorul divin pentru a păstra integritatea și curăția gândurilor și cuvintelor sale. El se roagă ca Dumnezeu să-i dea putere să rămână ferm în credința sa și să nu se alăture celor care practică nedreptatea. Psalmistul se încredințează în mila și dreptatea lui Dumnezeu, cerându-I să intervină împotriva celor care fac rău și să-i protejeze pe cei drepți.