Psalmul 141

1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.

4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.

5. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: «Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii».

6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

7. Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

Acest psalm reflectă chemarea disperată a psalmistului către Dumnezeu într-o vreme de necaz și încercare. El se roagă către Domnul, vărsându-și inima înaintea Lui și exprimându-și dependența absolută de ajutorul și protecția divină. Psalmistul recunoaște că Dumnezeu cunoaște fiecare aspect al vieții sale și își exprimă încrederea că Domnul este singura sa nădejde și izbăvire. În fața prigoanei și a forțelor care îl amenință, el se încredințează în mâinile lui Dumnezeu, cerându-I să-l izbăvească și să-l elibereze pentru a-L lăuda și a-L slăvi pe Domnul.