Psalmul 145

1. Laudă, suflete al meu, pe Domnul.

2. Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi.

3. Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.

4. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.

5. Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, nădejdea lui, în Domnul Dumnezeul lui,

6. Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele din ele; Cel ce păzeşte adevărul în veac;

7. Cel ce face judecată celor năpăstuiţi, Cel ce dă hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi;

8. Domnul îndreaptă pe cei gârboviţi, Domnul înţelepţeşte orbii, Domnul iubeşte pe cei drepţi;

9. Domnul păzeşte pe cei străini; pe orfani şi pe văduvă va sprijini şi calea păcătoşilor o va pierde.

10. Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.

Acest psalm este o chemare la laudă și recunoştinţă adusă lui Dumnezeu pentru ajutorul și îndrumarea Sa continuă în viaţa credinciosului. Psalmistul își exprimă hotărârea de a-l lăuda pe Dumnezeu în toate momentele și etapele vieţii sale. El avertizează împotriva încrederii în oameni și în puterea lor, subliniind că numai Dumnezeu este izbăvirea adevărată. Psalmistul descrie caracterul lui Dumnezeu ca fiind protector, înţelept și drept, arătându-Și iubirea și grijă față de cei aflați în nevoi și suferinţă. În final, psalmistul proclamă domnia eternă a lui Dumnezeu, exprimând încrederea în planurile Sale măreţe și în promisiunea Sa de a fi prezent în toate neamurile și în toate timpurile.