Psalmul 62

1. Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă.

2. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu,

3. În pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta.

4. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda.

5. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele.

6. Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.

7. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu

8. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.

9. Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi.

10. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.

Accesați aici: Pentru ce se citește Psalmul 62?

Psalmul 62 este o rugăciune intensă a psalmistului către Dumnezeu, exprimând setea sufletească și dependența de Prezența divină. Psalmistul își exprimă dorul intens pentru Dumnezeu, arătând că însetarea și suspinul lui după Dumnezeu sunt mai puternice decât nevoile trupești. În mijlocul luptelor și al înfruntărilor, el se găsește într-o stare de totală dependență de Dumnezeu și își ridică laudele și mulțumirile către El. Psalmistul își asumă o atitudine de închinare și recunoștință, conștientizând că ajutorul și sprijinul său vin de la Dumnezeu. În final, el se încrede în dreptatea și înțelepciunea lui Dumnezeu, anticipând victoria și bucuria celor care Îl caută pe El.