Psalmul 68

1. Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.

2. Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund;

3. Intrat-am în adâncurile mării şi furtuna m-a potopit.

4. Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.

5. Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.

6. Întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit.

7. Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşelile mele de la Tine nu s-au ascuns.

8. Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.

9. Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu.

10. Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele,

11. Că râvna casei Tale m-a mâncat şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.

12. Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocară mie.

13. Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de batjocură.

14. Împotriva mea grăiau cei ce şedeau în porţi şi despre mine cântau cei ce beau vin.

15. Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut.

16. Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale.

17. Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc şi din adâncul apelor,

18. Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-şi închidă peste mine adâncul gura lui.

19. Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine.

20. Să nu-Ți întorci fața Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi.

21. Ia aminte la sufletul meu şi-l mântuieşte pe el; din mâinile vrăjmaşilor mei izbăveşte-mă,

22. Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea mea;

23. Înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz,

24. Şi am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era şi pe cei ce m-ar mângâia şi nu i-am aflat.

25. Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet.

26. Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi sminteală;

27. Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă şi spinarea lor pururea o gârboveşte;

28. Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;

29. Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie locuitori;

30. Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit şi au înmulţit durerea rănilor lui.

31. Adaugă fărădelege la fărădelegea lor şi să nu intre întru dreptatea Ta;

32. Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie.

33. Sărac şi îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească!

34. Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare şi-L voi preamări pe El cu laudă;

35. Şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât viţelul tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii.

36. Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi viu va fi sufletul vostru!

37. Că a auzit pe cei săraci Domnul şi pe cei ferecaţi în obezi ai Săi nu i-a urgisit.

38. Să-L laude pe El cerurile şi pământul, marea şi toate câte se târăsc în ea.

39. Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe el;

40. Şi seminţia credincioşilor Lui îl va stăpâni pe el şi cei ce iubesc numele Lui vor locui în el.

Accesați aici pentru a citi : Pentru ce se citește Psalmul 68

Psalmul 68 este o rugăciune puternică și pasională adresată lui Dumnezeu în mijlocul necazului și persecuției. Autorul exprimă disperarea sa și își descrie starea de prăbușire și deznădejde în fața problemelor și a încercărilor.

Versetele 1-4 folosesc imagini puternice pentru a descrie starea sufletească a autorului, care simte că este înghițit de necazuri și primejdie. El se simte ca și cum ar fi înecat în adâncurile mării și este copleșit de osteneli și de slăbiciune. Cu toate acestea, el își păstrează încrederea în Dumnezeu și își îndreaptă rugăciunea către El.

În versetele 5-12, autorul vorbește despre persecuția și necazurile suferite de la cei răi. El se simte izolat și respins de cei din jur și este supus la batjocură și ocără din partea celor care îl prigonesc. Cu toate acestea, el continuă să-și pună nădejdea în Dumnezeu și să-I adreseze rugăciuni pentru mântuire și izbăvire.

Versetele 13-20 evidențiază suferința și disperarea autorului, care a fost lipsit de sprijin și consolare și a fost supus la umilințe și batjocuri. El se adresează lui Dumnezeu cu o rugăciune plină de credință și speranță, cerându-I să-l mântuiască și să-l izbăvească din mâinile vrăjmașilor săi.

În final, autorul își exprimă încrederea că Dumnezeu îi va auzi rugăciunile și îi va răsplăti pe cei răi pentru faptele lor. El își reafirmă devotamentul față de Dumnezeu și promite să-I aducă laudă și recunoștință pentru mântuirea și izbăvirea pe care le-a primit.