Psalmul 69
1. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te!
2. Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu;
3. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele;
4. Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: «Bine, bine!».
5. Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: «Slăvit să fie Domnul!».
6. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă!
7. Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi!
Psalmul 69 exprimă disperarea și chemarea către Dumnezeu în mijlocul adversității și persecuției. Autorul se adresează lui Dumnezeu într-o situație de urgență, cerându-I să vină în ajutorul său și să se grăbească să-l elibereze din necazurile sale.
Versetele 2 și 3 reflectă dorința autorului de a-și vedea persecutorii rușinați și întorși împotriva lor. El se bazează pe justiția divină pentru a-și face dreptate împotriva celor care îi cauzează rău.
Versetele 4 și 5 exprimă speranța și încrederea în Dumnezeu ca izbăvitorul său. Autorul își dorește ca persecutorii să se confrunte cu propria lor rușine și să-și recunoască nelegiuirile. În contrast, cei care-L caută pe Dumnezeu să se bucure și să se veselească, proclamând mereu slava și mântuirea Sa.
Versetele 6 și 7 continuă rugăciunea autorului, recunoscându-și starea de sărăcie și neputință în fața lui Dumnezeu. El se bazează pe ajutorul și izbăvirea lui Dumnezeu, exprimându-și încrederea că Domnul nu va zăbovi în a-i veni în ajutor în timpul nevoilor sale.