Psalmul 88
- Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta.
- Din neam în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea,
- Că ai zis: «În veac mila se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău.
- Făcut-am legământ cu aleşii Mei, juratu-M-am lui David, robul Meu:
- Până în veac voi întări seminţia ta şi voi zidi din neam în neam scaunul tău».
- Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne şi adevărul Tău, în adunarea sfinţilor.
- Că cine va fi asemenea Domnului în nori şi cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu?
- Dumnezeul Cel Preamărit în sfatul sfinţilor, mare şi înfricoşător este peste cei dimprejurul Lui.
- Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea Ție? Tare eşti, Doamne, şi adevărul Tău împrejurul Tău.
- Tu stăpâneşti puterea mării şi mişcarea valurilor ei Tu o potoleşti.
- Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru; cu braţul puterii Tale ai risipit pe vrăjmaşii Tăi.
- Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul; lumea şi plinirea ei Tu le-ai întemeiat.
- Miazănoapte şi miazăzi Tu ai zidit; Taborul şi Ermonul în numele Tău se vor bucura. Braţul Tău este cu putere.
- Să se întărească mâna Ta, să se înalţe dreapta Ta. Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău.
- Mila şi adevărul vor merge înaintea feţei Tale. Fericit este poporul care cunoaşte strigăt de bucurie;
- Doamne, în lumina feţei Tale vor merge şi în numele Tău se vor bucura toată ziua şi întru dreptatea Ta se vor înălţa.
- Că lauda puterii lor Tu eşti şi întru bună vrerea Ta se va înălţa puterea noastră.
- Că al Domnului este sprijinul şi al Sfântului lui Israel, Împăratului nostru.
- Atunci ai grăit în vedenii cuvioşilor Tăi şi ai zis: Dat-am ajutor celui puternic, înălţat-am pe cel ales din poporul Meu.
- Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfânt al Meu l-am uns pe el;
- Pentru că mâna Mea îl va ajuta şi braţul Meu îl va întări.
- Niciun vrăjmaş nu va izbuti împotriva lui şi fiul fărădelegii nu-i va mai face rău.
- Şi voi tăia pe vrăjmaşii săi de la faţa lui şi pe cei ce-l urăsc pe el îi voi înfrânge.
- Şi adevărul Meu şi mila Mea cu el vor fi şi în numele Meu se va înălţa puterea lui.
- Şi voi pune peste mare mâna lui şi peste râuri dreapta lui;
- Acesta Mă va chema: Tatăl meu eşti Tu, Dumnezeul meu şi sprijinitorul mântuirii mele.
- Şi îl voi face pe el întâi-născut, mai înalt decât împăraţii pământului;
- În veac îi voi păstra mila Mea şi legământul Meu credincios îi va fi.
- Şi voi pune în veacul veacului seminţia lui şi scaunul lui ca zilele cerului;
- De vor părăsi fiii lui legea Mea şi după rânduielile Mele nu vor umbla,
- De vor nesocoti dreptăţile Mele şi poruncile Mele nu vor păzi,
- Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor şi cu bătăi păcatele lor.
- Iar mila Mea nu o voi depărta de la el, nici nu voi face strâmbătate întru adevărul Meu,
- Nici nu voi rupe legământul Meu şi cele ce ies din buzele Mele nu le voi schimba.
- O dată m-am jurat pe sfinţenia Mea: Oare, voi minţi pe David? Seminţia lui în veac va rămâne
- Şi scaunul lui ca soarele înaintea Mea şi ca luna întocmită în veac şi martor credincios în cer.
- Dar Tu ai lepădat, ai defăimat şi ai aruncat pe unsul Tău.
- Stricat-ai legământul robului Tău, batjocorit-ai pe pământ sfinţenia lui.
- Doborât-ai toate gardurile lui, făcut-ai întăriturile lui ruină.
- Jefuitu-l-au pe el toţi cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocară vecinilor săi.
- Înălţat-ai dreapta vrăjmaşilor lui, veselit-ai pe toţi duşmanii lui.
- Luat-ai puterea sabiei lui şi nu l-ai ajutat în vreme de război.
- Nimicit-ai curăţenia lui şi scaunul lui la pământ l-ai doborât.
- Micşorat-ai zilele vieţii lui, umplutu-l-ai de ruşine.
- Până când, Doamne, Te vei întoarce? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?
- Adu-Ţi aminte de mine; oare, în deşert ai zidit pe toţi fiii oamenilor?
- Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din mâna iadului?
- Unde sunt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le-ai jurat lui David, întru adevărul Tău?
- Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care o port în sânul meu, de la multe neamuri.
- Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara cu care m-au ocărât vrăjmaşii Tăi, cu care au ocărât paşii unsului Tău.
- Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin.
Accesați aici: Pentru ce se citește Psalmul 88?
Psalmul 88 este o rugăciune a celui care suferă, care strigă către Dumnezeu în mijlocul necazului și al durerii. El își exprimă suferința și disperarea, simțindu-se abandonat de Dumnezeu și îndurerat de apropierea morții. Psalmul nu oferă o concluzie optimistă sau o rezolvare la problemele prezentate, ci rămâne o mărturie a vulnerabilității umane și a nevoii de a te întoarce către Dumnezeu chiar și în cele mai întunecate momente. Este o chemare la credință și perseverență în mijlocul suferinței și îndoialării, amintindu-ne că Dumnezeu este singura noastră speranță și salvare, chiar și atunci când nu-L simțim sau nu-L înțelegem pe deplin.