Acatistul Sfinților Mucenici Manuil, Savel şi Ismail
(17 Iunie)
Condacul 1
Îngrozirile şi făgăduinţele tiranului defăimându-le bărbăteşte, stâlpule neclintite, împreună cu cei de un sânge, ai pătimit, mare cugetătorule. Ci, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi, Manuile, din primejdii, ca să strigăm ţie: Bucură-te, mucenice mult pătimitorule!
Icosul 1
Credinţa în Treimea cea nezidită învăţând-o treimea mucenicilor, de la înţeleptul Evnoic, s-a botezat întru Hristos, pe maica lor bine povăţuind-o. Deci să ne adunăm toţi să strigăm către dânşii unele ca acestea:
Bucură-te, treime de mucenici, care una cugeţi;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu slujire te închini;
Bucură-te, că prin taină ai învăţat despre Treimea cea nezidită;
Bucură-te, că ai învăţat despre Unimea cea fără de început;
Bucură-te, maică ce ai născut trupeşte pe mucenici;
Bucură-te, că Evnoic a doua oară pe dânşii i-a născut;
Bucură-te, că pe maica voastră, o, treime de mucenici, aţi urmat;
Bucură-te, că învăţăturile lui Evnoic le-ai primit;
Bucură-te, întocmai la număr cu cinstita Sfânta Treime;
Bucură-te, apărătoarea dumnezeieştii Unimi;
Bucură-te, Savel, Manuil şi Ismail;
Bucură-te, treime de mucenici pe care fiecare te cheamă într-ajutor;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!
Condacul al 2-lea
Către împăratul Râmlenilor te-a trimis Alamudar pe tine, o, treime de mucenici, ca să aşezi pace între romani şi perşi. Iar el, primind răspunsul cu bucurie, cugetă deşertăciuni asupra voastră, fiind deşert la minte, pe când voi strigaţi: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Daruri dai solilor şi îi îndemni cu vicleşug a ospăta cu tine, o, deşertule la minte, dar ei ca pe nişte netrebnice pe toate acestea ştiindu-le, se rugau la Dumnezeu ca să se izbăvească de rătăcirea ta, călcătorule de lege. Deci lăudându-i pe ei strigăm:
Bucură-te, treime de mucenici, lăcaş al Sfintei Treimi;
Bucură-te, lauda mucenicilor;
Bucură-te, a Persiei odraslă nemuritoare;
Bucură-te, şi al Traciei reazem neclintit;
Bucură-te, că ai călcat cinstirile tiranului;
Bucură-te, că te-ai scârbit de darurile împăratului;
Bucură-te, ceea ce te rogi a ne păzi de rătăcire;
Bucură-te, ceea ce ceri de la Dumnezeu să se mântuiască toţi;
Bucură-te, că de la pământ la cele de sus te-ai ridicat;
Bucură-te, că te-ai unit cu Dumnezeu şi te bucuri;
Bucură-te, Savel, Manuil şi Ismail;
Bucură-te, treime de mucenici pe care toţi credincioşii te laudă;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!
Condacul al 3-lea
Rugăciune către Domnul cu osârdie aduceau solii când jertfea tiranul, şi văzând el acestea, a poruncit să-i aducă la jertfă cu sila, dar de la ei auzeau: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Se bucurau cei trei soli, traşi fiind fără de lege la temniţă din porunca tiranului şi, mergând pe calea Domnului, laude şi versuri cântau. Pentru aceea noi credincioşii să zicem către treimea mucenicilor aşa:
Bucură-te, treime de mucenici propovăduitoare a Sfintei Treimi;
Bucură-te, trâmbiţă a evlaviei;
Bucură-te, vrednic vas al Sfintei Treimi;
Bucură-te, lăcaş al Sfintei Treimi;
Bucură-te, că cel fără de lege te-a închis în temniţă;
Bucură-te, că pe Dumnezeu L-ai lăudat intrând într-însa;
Bucură-te, ceea ce ai surpat graiurile împăratului apostat;
Bucură-te, ceea ce ai primit plata chinurilor tale;
Bucură-te, a dreptei slujiri apărătoare;
Bucură-te, împotriva rătăcirii elineşti luptătoare;
Bucură-te, treime de mucenici a celor evlavioşi mijlocitoare;
Bucură-te, a noastră mai ales solitoare;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!
Condacul al 4-lea
Râvnă dumnezeiască având treimea mucenicilor, în privelişte au propovăduit pe Stăpânul tuturor şi fără frică vădeau rătăcirea idolilor şi pe a împăratului, şi strigau cântarea de laudă a îngerilor cea mântuitoare: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Strălucit-au în lume, o, treime de mucenici purtătoare de chinuri, mulţimea luptelor voastre celor strălucite, cu bătăi fără de lege răsplătindu-ţi ţie vrăjmaşul pentru credinţa ta; toate le-ai suferit neînduplecată şi fericită, pentru care şi noi strigăm ţie:
Bucură-te, treime de mucenici preapătimitoare;
Bucură-te, treime de mucenici cea preavitează;
Bucură-te, ceea ce ai propovăduit Unimea Troiţei;
Bucură-te, că ai învăţat Treimea Unimii;
Bucură-te, că între cetele îngerilor acum locuieşti;
Bucură-te, că împreună cu toate cetele pe Dumnezeu Îl slăveşti;
Bucură-te, ceea ce în privelişte fără de frică te-ai arătat;
Bucură-te, ceea ce bătăile cu răbdare le-ai suferit;
Bucură-te, că mulţimea necredincioşilor ai ruşinat;
Bucură-te, că ceata credincioşilor ai veselit;
Bucură-te, prin care Hristos S-a propovăduit;
Bucură-te, prin care împăratul apostat s-a biruit,
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!
Condacul al 5-lea
De mânie tiranul umplându-se pentru că n-au vrut sfinţii să slujească idolilor, a poruncit să le pătrundă mâinile şi picioarele cu piroane şi pe lemn să-i răstignească. Pe care suferindu-le, lui Dumnezeu au strigat: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Ai văzut pe fiii caldeilor, o, chinuitorule, că, nicidecum de munci nu s-au înspăimântat. Pentru ce dar porunceşti ca fără de cruţare cu strujiri de fier pe dânşii să-i muncească? O, stăruire a mucenicilor, cărora cu limpede limbă binevoitoare şi lăudătoare le cântăm aşa:
Bucură-te, treime de mucenici ceea ce munci ai primit;
Bucură-te, că pentru pătimiri cununi ai dobândit;
Bucură-te, că de cerească desfătare te-ai învrednicit să te-ndulceşti;
Bucură-te, că pe credincioşi de cele cumplite îi izbăveşti;
Bucură-te, că toată cântarea de biruinţă lui Dumnezeu îi cânţi;
Bucură-te, că cetele aleşilor alături le ai;
Bucură-te, că strujirile de fier le-ai răbdat;
Bucură-te, că vitejeşte pe împăratul l-ai mustrat;
Bucură-te, că mucenicilor celor tari moştenitoare eşti;
Bucură-te, a nevoinţelor acestora la fel următoare;
Bucură-te, prin care se laudă Ziditorul;
Bucură-te, prin care se huleşte rătăcitorul;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!
Condacul al 6-lea
Spânzurată fiind de lemn treimea fraţilor buni, pe Dumnezeu L-au rugat să le ajute, şi de năprasnă şi de durerile trupurilor le-a uşurat, întărindu-i a suferi celelalte chinuri şi Domnului a cânta: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Bârfiri spunea nebunul către doi dintre mucenici, pe Manuil cu vicleşug depărtându-l, dar această dumnezeiască pereche, pe dumnezeii lui, cu multă înţelepciune înaintea lui i-a ruşinat, pentru care îl rugăm aşa:
Bucură-te, doime a lui Dumnezeu lăudătoare;
Bucură-te, trecerea vrăjmaşului desăvârşită;
Bucură-te, cea care vicleniile împăratului apostat le-ai batjocorit;
Bucură-te, cea care vicleşugul idolilor ai mustrat;
Bucură-te, că ai defăimat darurile tiranului;
Bucură-te, că nu te-ai îngrozit de mânia împăratului;
Bucură-te, Savele, al celor din primejdii sprijinitorule;
Bucură-te, Ismaile, al celor din nevoi apărătorule;
Bucură-te, că ai luminat prin Dumnezeu şi L-ai mărturisit;
Bucură-te, că trupul vitejeşte nu ţi-ai cruţat;
Bucură-te, doime a pătimitorilor, cinstită;
Bucură-te, doime nouă apărătoare;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!
Condacul al 7-lea
Trupurile mucenicilor, ale lui Savel şi Ismail, cu totul arzându-se cu făclie fără milostivire, dar suferind ei focul cu veselie, slavă lui Dumnezeu au înălţat. Pe care veniţi să-i lăudăm cu cântări, lui Dumnezeu strigând: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Nou vicleşug tiranul arată iarăşi către tine, Manuile, întorcându-se, dar tu, ca un înţelept, Sfinte, ai învăţat, dovedind către toţi pe Sfânta Treime şi cum că una este socoteala frăţiei întru toate, pentru aceasta strigăm:
Bucură-te, prin care Sfânta Treime Se mărturiseşte;
Bucură-te, prin care rătăcirea se goneşte;
Bucură-te, al lui Ismail şi Savel bun frate;
Bucură-te, propovăduitorul neclintit al socotelii voastre;
Bucură-te, că pe tiranul cel neomenos l-ai ruşinat, viteazule Manuil;
Bucură-te, că Domn iubitor de oameni numeşti pe Emanuel;
Bucură-te, a dascălului nostru, Iisus, iubire;
Bucură-te, asupra împotrivirilor săgeată arzătoare;
Bucură-te, dulce lucru şi nume;
Bucură-te, dăruirea minunilor celor strălucite;
Bucură-te, de obşte solidar şi mijlocitor;
Bucură-te, al nostru mai ales părtinitor şi apărător;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!
Condacul al 8-lea
Minunate sunt luptele tale pe care după vrednicie nimeni nu poate a le cinsti, o, Manuil, că aprinzându-se de mânie tiranul cumplit, fără de omenie, sub coastele tale făclii de foc a aprins spre biruirea ta. Dar tu te-ai arătat biruind şi cântând: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu totul fiind sălbatic asupra ta împăratul apostat, fărădelege porunceşte, Manuile, ca înfăşurat fiind cu trestii, cumplit de chinuitor să fii strâns tare, iar noi de stăruirea ta minunându-ne strigăm:
Bucură-te, cel ce mai mult decât pe Dumnezeu nimic n-ai ales;
Bucură-te, că tare pentru Dânsul ai pătimit;
Bucură-te, pătimitorule cel de un lăcaş cu îngerii;
Bucură-te, solitorule neruşinat pentru suflete;
Bucură-te, că tu cânţi lui Hristos cântarea întreit sfântă cu îngerii;
Bucură-te, că vieţuieşti lui Dumnezeu cele patru slove cu proorocii;
Bucură-te, că trupul tău cu trestie s-a înfăşurat;
Bucură-te, că fără milostivire cu dânsele te-au strâns;
Bucură-te, stea care arăţi Soarele;
Bucură-te, luminător care luminezi pe cei de sub soare;
Bucură-te, că împreună cu ceilalţi doi de un sânge cu tine străluceşti;
Bucură-te, că pe noi împreună cu dânşii ne priveşti;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!
Condacul al 9-lea
Toată firea îngerilor, Manuile, s-a înspăimântat cum săgeţi ascuţite ai răbdat, căci de răni trupul tău fără de omenie plin s-a văzut, o, pătimitorule! Deci lăudându-te pe tine, lui Dumnezeu cântăm: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Cu râurile sângelui tău, o, treime de mucenici purtătoare de chinuri, s-a roşit pământul cucerindu-se; căci fără cruţare dumnezeieştile voastre capete cu piroane le-a străpuns tiranul, iar noi pe Dumnezeu cu frică slăvindu-L, vouă strigăm:
Bucură-te, strălucirea evlaviei;
Bucură-te, minunea răbdării;
Bucură-te, treime de buni fraţi cea dumnezeiască;
Bucură-te, a Sfintei Treimi jertfă fără prihană;
Bucură-te, că ai suferit tari piroane;
Bucură-te, că nicidecum muncile nu te-au înspăimântat;
Bucură-te, că îngerilor te-ai făcut minune;
Bucură-te, că tiranului te-ai făcut rană;
Bucură-te, izvor de minuni nedeşertat;
Bucură-te, rană diavolilor nevindecată;
Bucură-te, prin care se preamăreşte Ziditorul;
Bucură-te, prin care nu se slujeşte făptura;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!
Condacul al 10-lea
Mucenicilor, ca cei ce sunteţi făcători de minuni tămăduiţi bolile sufletelor şi dezlegaţi de rele pe cei ce aleargă la voi pururea cu cântarea: Aliluia!
Icosul al 10-lea
O, vitejilor mucenici Manuil, Savel şi Ismail, tiranul cel fără de minte a poruncit a se înfige pe sub unghiile voastre trestii ascuţite. Deci voioşi văzându-vă întru muncile acestea, strigăm către voi aşa:
Bucură-te, prin care Sfânta Treime se preamăreşte;
Bucură-te, o, treime de mucenici care pe păgâni îi vădeşti;
Bucură-te, ceea ce minunat pe credincioşi îi străluceşti;
Bucură-te, că pe cele stricăcioase cu cele cereşti le-ai schimbat;
Bucură-te, că în cetele mucenicilor te-ai numărat;
Bucură-te, ceea ce munci nesuferite te-au rănit;
Bucură-te, că şi trestii sub unghii ţi s-au înfipt;
Bucură-te, prin care se urăsc idolii;
Bucură-te, prin care cad cele cioplite;
Bucură-te, prin care credinţa se întăreşte;
Bucură-te, prin care rătăcirea se risipeşte;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!
Condacul al 11-lea
Înălţatu-v-aţi, mucenicilor, mâinile către Stăpânul tuturor, trimiţându-I rugăciunea cea mai de pe urmă. Şi din cer glas dorit aţi auzit chemându-vă pe voi către viaţă, ca să dobândiţi cunună şi să strigaţi lui Dumnezeu cu îngerii: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Duşi au fost la loc prăpăstios dumnezeieştii mucenici şi acolo li s-au tăiat capetele, iar trupurile lor a se arunca în foc în zadar a poruncit tiranul, căci Dumnezeu le-a păzit; pentru aceea cu frică strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, treime de mucenici, uimirea împăratului apostat;
Bucură-te, asupra căreia vrăjmaşul se tulbură;
Bucură-te, ceea ce tuturor vindecări izvorăşti;
Bucură-te, ceea ce marginile lumii le luminezi;
Bucură-te, că pe Ziditorul tuturor L-ai propovăduit;
Bucură-te, că la Însuşi Făcătorul te-ai suit;
Bucură-te, că pe Dânsul cu osârdie L-ai slujit;
Bucură-te, că pentru Dânsul te-ai junghiat;
Bucură-te, că meşteşugirea tiranului ai surpat;
Bucură-te, că tămăduiri sufleteşti izvorăşti;
Bucură-te, că patimile de la noi le goneşti;
Bucură-te, treime duhovnicească, desfătarea dreptmăritorilor creştini;
Bucură-te, arderea tuturor rău-credincioşilor;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!
Condacul al 12-lea
Trupurile cele de daruri izvorâte ale celor trei fraţi buni pământul, desfăcându-se, le-a ascuns, iar chinuitorii, îndată cuprinşi fiind de frică, au fugit; dar cei mai mulţi dintre elini, crezând în Dumnezeu, au strigat: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cântând cu plângere şi cu credinţă rugându-se Domnului cei luminaţi, fără de veste au văzut trupurile mucenicilor cu chip minunat, ieşind din pământ; pe care cu râvnă le-au sărutat şi le-au lăudat strigând:
Bucură-te, treime de mucenici, primitoare de lumină;
Bucură-te, ceea ce tare chinurile le-ai suferit;
Bucură-te, ceea ce lupta bine o ai săvârşit;
Bucură-te, că har de minuni de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, că trupurile iarăşi nouă ni le-ai dat;
Bucură-te, a mântuirii noastre solire;
Bucură-te, cea către Dumnezeu pentru noi mijlocire;
Bucură-te, că pe noi din rătăcire ne-ai scos;
Bucură-te, că pe mulţi la cunoştinţă i-ai luminat;
Bucură-te, prin care credinţa lui Hristos a strălucit;
Bucură-te, prin care chinurile s-au biruit;
Bucură-te, treime de mucenici mult pătimitoare!
Condacul al 13-lea
O, trei mucenici dumnezeieşti, luând dreptcredincioşi trupurile voastre cu frică şi îngropându-le, strigau: „Izbăviţi-ne pe noi toţi de cele cumplite şi de munca ce va să fie”, iar lui Dumnezeu strigându-I: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Credinţa în Treimea cea nezidită învăţând-o treimea mucenicilor…, Condacul 1: Îngrozirile şi făgăduinţele tiranului defăimându-le bărbăteşte…
Manuil, Savel și Ismail s-au născut într-o familie nobilă persană, având un tată păgân și o mamă creștină. Mama lor i-a crescut în credința creștină, insuflându-le dragostea pentru Hristos și pentru viața creștină.
Într-o perioadă în care creștinii erau persecutați în Persia, cei trei frați au fost trimiși într-o misiune diplomatică la împăratul Iulian Apostatul (361-363), cunoscut pentru încercările sale de a restaura păgânismul în Imperiul Roman. Împăratul a încercat să îi forțeze pe Manuil, Savel și Ismail să renunțe la credința lor creștină și să aducă jertfe zeilor păgâni. Cei trei frați au refuzat cu hotărâre, mărturisindu-și credința în Hristos cu curaj.
Din cauza refuzului lor de a se închina zeilor păgâni, împăratul Iulian a ordonat ca Manuil, Savel și Ismail să fie torturați și apoi executați. Acești sfinți mucenici au îndurat chinuri groaznice, dar au rămas neclintiți în credința lor până la sfârșit. În cele din urmă, au fost decapitați, primind cununa martiriului.
Sfinții Manuil, Savel și Ismail sunt pomeniți în calendarul ortodox pe 17 iunie. Martiriul lor este considerat un exemplu de curaj și de statornicie în credință, fiind cinstiți de creștini pentru mărturisirea lor neclintită și pentru sacrificiul lor suprem în numele lui Hristos.