Psalmul 113

1. La ieşirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacov dintr-un popor barbar,

2. Ajuns-a Iuda sfinţirea Lui, Israel stăpânirea Lui.

3. Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi.

4. Munţii au săltat ca berbecii şi dealurile ca mieii oilor.

5. Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit? Şi ţie Iordane, că te-ai întors înapoi?

6. Munţilor, că aţi săltat ca berbecii şi dealurilor, ca mieii oilor?

7. De faţa Domnului s-a cutremurat pământul, de faţa Dumnezeului lui Iacov,

8. Care a prefăcut stânca în iezer, iar piatra în izvoare de apă.

9. Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta şi pentru adevărul Tău,

10. Ca nu cumva să zică neamurile: «Unde este Dumnezeul lor?».

11. Dar Dumnezeul nostru e în Cer; în Cer şi pe pământ toate câte a voit a făcut.

12. Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri de mâini omeneşti:

13. Gură au şi nu vor grăi; ochi au şi nu vor vedea;

14. Urechi au şi nu vor auzi; nări au şi nu vor mirosi;

15. Mâini au şi nu vor pipăi; picioare au şi nu vor umbla, nu vor glăsui cu gâtlejul lor.

16. Asemenea lor să fie cei ce-i fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.

17. Casa lui Israel a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este.

18. Casa lui Aaron a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este.

19. Cei ce se tem de Domnul au nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este.

20. Domnul şi-a adus aminte de noi şi ne-a binecuvântat pe noi; a binecuvântat casa lui Israel, a binecuvântat casa lui Aaron,

21. A binecuvântat pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici împreună cu cei mari.

22. Sporească-vă Domnul pe voi, pe voi şi pe copiii voştri!

23. Binecuvântaţi să fiţi de Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

24. Cerul cerului este al Domnului, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor.

25. Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toţi cei ce se coboară în iad,

26. Ci noi, cei vii, vom binecuvânta pe Domnul de acum şi până în veac.

Accesați aici: Pentru ce se citește Psalmul 113?

Psalmul 113 este o celebrare a puterii și a milostivirii lui Dumnezeu, evidențiind intervenția divină în viața poporului Israel. Versetele descriu măreția lui Dumnezeu prin manifestările Sale în natură și prin mântuirea acordată.

La începutul psalmului, este evidențiată ieșirea poporului Israel din Egipt, cu toate minunile asociate acestui eveniment. Apoi, se face o descriere poetică a puterii lui Dumnezeu manifestată în mod miraculos în lucrurile create, cum ar fi marea care a fugit și munții care s-au mișcat ca berbecii.

Versetele 9-11 subliniază faptul că gloria și puterea îi aparțin lui Dumnezeu și nu idolilor creați de mâinile oamenilor. Este subliniată importanța credinței și încrederii în Dumnezeu, care este în ceruri și pe pământ, și care a făcut toate lucrurile.

În final, psalmul se încheie cu o binecuvântare a lui Dumnezeu și o recunoștință pentru binecuvântările sale asupra poporului Său, subliniind faptul că cei vii vor continua să-L binecuvânteze pe Domnul în veacurile ce vin.