Psalmul 52

1. Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu este Dumnezeu!”.

2. Stricatu-s-au şi urâţi s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine.

3. Domnul din Cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu.

4. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul.

5. Oare, nu vor cunoaşte, toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea,

6. Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frică unde nu era frică,

7. Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; ruşinatu-s-au, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei.

8. Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? Când va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucurase-va Iacov şi se va veseli Israel.

Psalmul 52 exprimă dezamăgirea psalmistului față de cei care resping existența lui Dumnezeu și se dedică fărădelegii. Psalmistul observă că toți acești oameni s-au abătut de la calea dreaptă și s-au unit într-o viață de netrebnicie. În ciuda acestor lucruri, psalmistul se întreabă retoric dacă acești oameni nu vor ajunge să cunoască consecințele fărădelegii lor și să se teamă de Dumnezeu. El se încredințează că Dumnezeu va interveni și va mântui Israelul, aducând bucurie și eliberare.