Acatistul Sfântului Cuvios Iosif Isihastul

(28 August)

Condacul 1

Al isihiei iubitor și dascăl preacercat, al rugăciunii ne-ncetate strălucit lucrător, te cunoaștem, Iosif Cuvioase. Cere har pentru cei ce cu trezvie-ți urmăm, cântând și grăind: Bucură-te, vas ales al Duhului!

Icosul 1

Ales din pântece fost-ai, Cuvioase Părinte, de vederi dumnezeiești despre tine învrednicindu-se bine-credincioasă maica ta. Vas de cinste Împăratului făcându-te și prin slujirea ta bineplăcând Lui, mulțime de credincioși a cunoscut harul lui Dumnezeu prin tine. Pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, din părinți evlavioși rod curat;
Bucură-te, că bineplăcut Domnului te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce din pruncie ai deprins smerenia;
Bucură-te, că te-ai împodobit și cu milostenia;
Bucură-te, că viața ta a fost neîncetată osteneală;
Bucură-te, că astăzi ești a oamenilor și a îngerilor fală;
Bucură-te, că și cu ascultarea te-ai împodobit;
Bucură-te, că în privegherea de toată noaptea duhovnicește te-ai întărit;
Bucură-te, că ai dorit neîncetata rugăciune;
Bucură-te, că ostrovul Paros se laudă cu tine;
Bucură-te, pildă a virtuților pentru obștea drept-măritorilor;
Bucură-te, canonul și întărirea nevoitorilor;
Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 2

Bine ai chivernisit avuțiile pământești în tinerețea ta, îndestulându-te cu puțin și îmbogățindu-te cu milostenia față de toți, lucrând în ascuns aspra nevoință. În strâmtorare, lacrimi și rea pătimire petrecând, în postire și în privegheri prin munți și prin peșteri, neîncetat cântai Domnului: Aliluia!

Icosul 2

Cu râvnă ai râvnit vieții îngerești, Cuvioase, că încă în lume fiind, la Dumnezeu îți înălțai cugetarea. Pentru dragostea Lui, trupul ți-ai dat nevoințelor și învrednicindu-te de cerești arătări, spre Sfântul Munte te-ai îndreptat, petru care te lăudăm așa:
Bucură-te, că de dorul Stăpânului te-ai aprins;
Bucură-te, că setea de El ți-a fost de nestins;
Bucură-te, că în lume fiind, monahicește petreceai;
Bucură-te, că îndelunga postire cu dragoste o răbdai;
Bucură-te, că pentru aspre nevoințe, în munți te-ai ascuns;
Bucură-te, că râuri de lacrimi Stăpânului în dar ai adus;
Bucură-te, că privegherea de toată noaptea ai iubit;
Bucură-te, că patimilor întreaga zi dădeai război necontenit;
Bucură-te, că akediei te-ai împotrivit cu tărie;
Bucură-te, că încă din lume ai arătat duhovnicească bărbăție;
Bucură-te, că neguțătorind patimile trupului, ai virtuților talanți ai agonisit;
Bucură-te, că în trezvie petrecând, de lucrarea păcatelor ai fugit;
Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 3

De dragostea Stăpânului te-ai rănit și ca un cerb însetat alergai către izvoarele apelor, întreg Muntele Atonului străbătând, căutând cu râvnă să deprinzi viețuirea îngerească de la un povățuitor cercat, că te temeai de primejdia pierzării ce vine celor ce petrec în neascultare și fără dascăl se nevoiesc. Și neodihnit căutând și adăpându-te de la cei pe care îi aflai, te întăreai cântând Domnului: Aliluia!

Icosul 3

Erai doritor de aflarea neîncetatei rugăciuni ce singură se lucrează în inimă, pentru aceea fără încetare o rosteai; iar ca trupul să nu îți dea război, îl domoleai prin postire aspră, îndelungată și privegheri de toată noaptea, vărsând mulțime de lacrimi, rău pătimind prin peșteri și prin pustie, răbdând arșița și frigul, întărindu-te cu povețele cuvioșilor atoniți și cu scrierile filocalice, pentru aceasta îți cântăm așa:
Bucură-te, de sfințenie iubitorule;
Bucură-te, de patimi urâtorule;
Bucură-te, neostenitule lucrător în via Domnului;
Bucură-te, că prin slăbirea trupului, zdrobeai capul șarpelui;
Bucură-te, a peșterilor negrăită frumusețe;
Bucură-te, că patimilor nu arătai blândețe;
Bucură-te, Cuvioase, care cu râvnă pe pustnicii aghioriți îi cercetai;
Bucură-te, că părinte duhovnicesc iscusit căutai;
Bucură-te, de nevoințe iubitorule;
Bucură-te, al rugăciunii neîncetate căutătorule;
Bucură-te, pildă a celor ce pe Domnul vor să cunoască;
Bucură-te, canon al celor ce vor să se mântuiască;
Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 4

Filocalia și viețile sfinților te întăreau în luptele tale, împreună cu scrierile marelui Isaac de unde ai deprins căile care îmbărbătează și sfințesc pe toți cei ce voiesc să afle viața duhovnicească. Și prin râvna ta de a citi dumnezeieștile cuvinte, ca unele ce dau din duhul celor ce le-au alcătuit, cale ne arăți spre a ne îndeletnici cu cercetarea scrierilor sfinte, pentru care îți cântăm: Aliluia!

Icosul 4

Glasul tău ostenit de rostirea rugăciunii s-a odihnit prin  primirea darului acesteia în inima ta, unde cu îndulcire și mângâiere a început a se rosti fără încetare. Repejuni de lacrimi au vărsat ochii tăi atunci și adânc te-ai unit cu Domnul în răpire, iar apoi mai cu tărie te-ai ostenit spre a nu pierde Harul ce ți l-a dat. Iar noi, în nesimțire zăcând, cerem dragostea ta după Cel dintru cele preaînalte, cântându-ți așa:
Bucură-te, că mintea ai întrarmat-o cu trezvia;
Bucură-te, că trupul tău feciorelnic a iubit curăția;
Bucură-te, că ochii la rugăciune către cer ai înălțat;
Bucură-te, că lacrimile izvorâte pământul l-au udat;
Bucură-te, gură care Rugăciunea lui Iisus neîncetat ai rostit;
Bucură-te, gâtlej istovit care lauda la cer o ai suit;
Bucură-te, că pieptul cu durere pentru păcate ți-l băteai;
Bucură-te, că inima ta pentru Domnul o zdrobeai;
Bucură-te, că întreg trupul tău, sălaș Duhului s-a sfințit;
Bucură-te, că rugăciunea lăuntrică și mângâierea Harului ai primit;
Bucură-te, că în răpire multă vreme cu Domnul în unire ai petrecut;
Bucură-te, căci cu această mângâiere întărindu-te, și mai mult te-ai nevoit;
Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 5

Harul s-a retras după o vreme, Cuvioase, și mult te-ai ostenit ca în uscăciunea părăsirii ce pentru adeverirea credinței se dă, să sporești nevoințele și să nu deznădăjduiești, că plăcut este Domnului sufletul neleneș. Așa petrecând – în mângâieri și în părăsiri – și neslăbind  cu duhul, cântai Mângâietorului: Aliluia!

Icosul 5

Iubita-i ascultarea desăvârșită, ca pe una ce este cea mai mare virtute și care de orice primejdie ferește pe împlinitorul ei. Astfel, ascultător fiind de Starețul Daniil, ai căutat după porunca lui un împreună-nevoitor, ca să nu fii vătămat de ispitele în viețuirea singuratică după aflarea harului; iar Domnul ți l-a descoperit pe monahul Arsenie la praznicul Schimbării la Față și frați de nevoință v-ați făcut, iar noi lăudăm ascultarea ta așa:
Bucură-te, canon al ascultării duhovnicești;
Bucură-te, cel ce primejdia neascultării vestești;
Bucură-te, că pe înălțimea Atonului ca pe Tabor la praznic ai mers;
Bucură-te, că în adâncul inimii tale lucrarea rugăciunii nu s-a șters;
Bucură-te, că Lumina Taborului frate întru nevoință pe Arsenie ți l-a descoperit;
Bucură-te, că astfel neînșelat de întunecatul vrăjmaș Stăpânul te-a păzit;
Bucură-te, că roadele ascultării de părintele tău bune foarte s-au arătat;
Bucură-te, că mai târziu a sta în ascultare pe toți i-ai îndemnat;
Bucură-te, însoțire din lucrare sfântă și binecuvântată;
Bucură-te, îndoită nevoință cu dragoste de Dumnezeu lucrată;
Bucură-te, că rânduiala cu acrivie ai păstrat;
Bucură-te, că Arsenie, văzând nevoințele tale s-a bucurat;
Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 6

Încă de la început văzând Arsenie monahul dorul și nevoințele tale pentru Domnul, stareț al lui te-a numit, ascultător de tine făcându-se și harul Domnului pe amândoi acoperindu-vă. Astfel v-ați îmbărbătat în vitejia duhovnicească, unul adică prin agerimea minții, iar altul prin tăria trupului rană diavolului pricinuind, iar noi lăudăm pe Domnul, Cel ce minunat a lucrat prin voi, cântând: Aliluia!

Icosul 6

Jugul lui Hristos cu bărbăție l-ai purtat, Părinte, împotrivindu-te aspru tuturor patimilor trupului care cu război drăcesc veaneau asupra ta fără cruțare, dar mult s-a bucurat sufletul tău când tunderea întru monah o ai primit, împreună cu numele unuia dintre bătrânii tăi. În smerenie și în dragoste de aproapele sporeai când te cleveteau cei ce nu pricepeau nevoințele tale, iar de la noi primește aceste cântări:
Bucură-te, că prin harul ascultării dascăl ai ajuns;
Bucură-te, că în îngerescul chip ai fost tuns;
Bucură-te, că vrăjmașul te-a aruncat în marea patimilor;
Bucură-te, că Împărăteasa cerurilor te-a scos la limanul mângâierilor;
Bucură-te, înălțimea trezviei;
Bucură-te, adâncul smereniei;
Bucură-te, că ai simțit urgia diavolului;
Bucură-te, că te mângâia cu har mila Stăpânului;
Bucură-te, că prin multă osteneală trupul ți-l munceai;
Bucură-te, că ale vrăjmașului fierbințeli cu sudorile tale le stingeai;
Bucură-te, că împotriva diavolului mucenicește te-ai războit;
Bucură-te, că și plată și cunună de mucenic ai dobândit;
Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 7

Luminare de la Domnul trimite-ne, Părinte, și darul înțelepciunii dă-l cântăreților tăi, precum oarecând Iosif cel de demult dat-a fraților săi grâu din belșug. Că venim smeriți către ajutorul tău ca la un părinte iubitor, cum te-ai și arătat în lume celor care cereau povățuirea ta, ca să îți cântăm cu mulțumire: Aliluia!

Icosul 7

Mulțime de credincioși au primit viețuirea ta, Părinte, mult har dobândind de la Domnul. Astfel, prin povețele tale mulți au ales să petreacă în viețuirea îngerească, obști de rugăciune întemeind în lume. Dar și în Sfântul Munte mulți monahi s-au adunat în jurul tău, văzându-ți viețuirea; iar Domnul a arătat în tine adevărat dascăl ce din cercare povățuiește, căci nimic nu făceai fără a primi încredințare de la Dumnezeu prin rugăciune; de darurile tale și noi bucurându-ne, îți cântăm așa:
Bucură-te, pom bine răsădit în Grădina Maicii Domnului;
Bucură-te, dulce rod care saturi pe cei ce caută scăpare din căile păcatului;
Bucură-te, dascăl iscusit ce povățuiești cu înțelepciune;
Bucură-te, că pilda vieții tale prin ucenicii tăi a luminat înteaga lume;
Bucură-te, povățuitor cucernic care rânduielile obștii cu acrivie le-ai păzit;
Bucură-te, Părinte, care prin fiii tăi de pretutindeni, pe mulți i-ai odihnit;
Bucură-te, mărgăritarul pustiei care strălucești prin virtuțile părintești;
Bucură-te, candelă nestinsă care arzi pentru cele dumnezeiești;
Bucură-te, a toată ispita biruitorule;
Bucură-te, a toată greșala îndreptătorule;
Bucură-te, locașul Duhului curățit cu post și priveghere;
Bucură-te, că sânge și lacrimi ai vărsat, nedând trupului nicio mângâiere;
Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 8

Nici ispitele nu au slăbit, Părinte, dar nici nevoințele pe care le lucrai cu dragoste pentru Domnul, iar neputințele trupului și bolile trecându-le cu vederea, ziceai că precum firea aprigă ți-a fost, așa se cade să-ți fie și lupta spre omorârea omului cel vechi. Din vreme în vreme cu mângâierile Harului Domnul bucurându-te, noi luând nădejde spre adevărata nevoință, cântăm: Aliluia!

Icosul 8

Obște s-a adunat în jutul tău, Cuvioase, în ascultare și în neîncetată rugăciune învățându-o a petrece, căci așa ajunge ucenicul dumnezeu după har; iar de la Domnul dobândind harul osebirii duhurilor, fieacăruia ai dat cuvânt de întărire și de învățătură, pildă arătând cu viața ta; și statornicind rânduială ce neschimbată o ai păstrat, de mari daruri și ei s-au umplut, pentru care te lăudăm așa:
Bucură-te, că prin cuvintele tale duhovnicești pe mulți ai îmbogățit;
Bucură-te, că mulți dobândind lucrarea rugăciunii, la cer s-au suit;
Bucură-te, folositorul celor ce adevărata viețuire căutau;
Bucură-te, că cei însetați de cele sfinte, izvor viu în tine aflau;
Bucură-te, slava rugătorilor;
Bucură-te, rană de mult plâns demonilor;
Bucură-te, cărare spre cer a celor ce petrec în ascultare;
Bucură-te, îmbărbătarea celor ce stau în ispite cu răbdare;
Bucură-te, leac duhovnicesc al patimilor;
Bucură-te, doctorie care după amărăciune umpli de dulceața sfinților;
Bucură-te, cel ce ai cercat toate nevoințele;
Bucură-te, cel ce te-ai împodobit cu virtuțile;
Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 9

Patimile trupului le-ai supus Duhului, Părinte, și cu mulțimea de daruri primite de la Domnul, pe ucenicii tăi i-ai păvățuit cum să biruiască patimile din rădăcină. Și întrarmați cu Sfânta Împărtașanie la Liturghiile de fiecare noapte, i-ai învățat să slăvească pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei cu meșteșug în cuvânt rămân ca niște pești fără de glas, că nu se pricep a spune, Părinte, cum cel bolnav, făcând ascultare, s-a tămăduit prin hrană simplă și prin puțin pește sărat, iar nu prin doctori, sau cum pe teologul înșelat, simțind duhoare, l-ai vădit rătăcit, că socotea zidirea lumii un basm izvodit de cei necredincioși. Multe alte asemenea lucrări ai avut, pentru care te lăudăm așa:
Bucură-te, că preoții din obștea ta în fiecare noapte îngerește liturghiseau;
Bucură-te, că prin ascultarea desăvârșită ucenicii tăi te mângâiau;
Bucură-te, că în fiecare zi de primirea Sfintei Împărtășanii te îndulceai;
Bucură-te, că și darul de a proroci îl aveai;
Bucură-te, pământ bine-roditor al Sfântului Munte;
Bucură-te, că ai odrăslit pomi bine încărcați cu roade multe;
Bucură-te, că te-ai învrednicit a lua și darul vindecării;
Bucură-te, că din smerenie puneai tămăduirea pe seama ascultării;
Bucură-te, văditorule al patimilor și al înșelării;
Bucură-te, stâlp neclintit al privegherii și al răbdării;
Bucură-te, că te purtai aspru cu ucenicii tăi ca să le izgonești părerea de sine;
Bucură-te, că de blândețe fiind plin, în ascuns vărsai lacrimi mulțime;
Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 10

Silirea firii de mari daruri și pe ucenicii tăi i-a învrednicit, că simțeau ajutor de Sus în ascultările cele istovitoare de trup care se făceau ușoare și neostenitoare, de care lucru minunându-ne, în deplină smerenie și bucurie petreceau. Iar noi, ca și dânșii, ne minunăm aflând că tăria lor venea din lacrimile pe care le vărsai pentru ei din dragoste părintească, pentru aceasta cântăm: Aliluia!

Icosul 10

Și în lume mult rod ai adus, Cuvioase, obștile tale și pe credincioși întărind prin scrisori, povățuind, mustrând, mângâind și învățându-i pe toți să primească voia Domnului, Cel Ce pe toate bine le rânduiește. Din ele și noi aflăm mâmgâiere și ne minunăm de darurile tale și tresăltând duhovnicește îți cântăm așa:
Bucură-te, al isihiei iubitorule;
Bucură-te, al dragostei de ea povățuitorule;
Bucură-te, descoperitorul ascunselor uneltiri diavolești;
Bucură-te, arătătorul mângâierilor cerești;
Bucură-te, că n-ai slăbit nevoințele după aflarea harului;
Bucură-te, că nici de retragerea lui nu ai dat bucurie, prin deznădejde, vicleanului;
Bucură-te, că cei ce îți urmează viețuirea, cu darurile tale se îmbogățesc;
Bucură-te, că lupți împreună cu noi până când dracii slăbesc;
Bucură-te, al celor bolnavi și osteniți mângâiere;
Bucură-te, al iubitorilor de feciorie ocrotitor;
Bucură-te, care ne scapi de duhul curviei;
Bucură-te, că ne faci să vedem în noi și alte duhuri ale necurăției;
Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 11

Trupeasca osteneală, nestricarea pravilei de rugăciune, viața înfrânată și mai presus de toate, călăuzirea de către un povățuitor duhovnicesc, acestea ai învățat, după o viață de nevoință, a fi cele ce îl apropie pe om de Dumnezeu; ucenicii tăi care cu acrivie au ținut acestea toată viața, casnici Domnului s-au făcut. Departe de neascultare păzește și pe cei ce îți cântă: Aliluia!

Icosul 11

Țărână a luat Domnul și după chipul și asemănarea Lui a zidit pe om, de aceea ai învățat, Părinte, că de nu se va socoti cineva pe sine țărână, nu poate deveni făptură nouă de Dumnezeu lucrată, în care să odihnească harul Său. Din viața și învățăturile tale luând folos, te lăudăm cu aceste smerite cântări:
Bucură-te, apostole care prin epistole ucenicii îți povățuiai;
Bucură-te, că harul și rugăciunile tale odată cu scrisoarea trimiteai;
Bucură-te, mângâierea celor răniți cu păcatele;
Bucură-te, sfetnic al celor ce vor să-și mântuiască sufletele;
Bucură-te, cu îngerii și cu sfinții petrecătorule;
Bucură-te, cu patimile și cu diavolii luptătorule;
Bucură-te, că al mântuirii coif l-ai avut podoabă capului;
Bucură-te, că te-ai întrarmat cu sabia Duhului;
Bucură-te, că te-ai înveșmântat cu platoșa dreptății;
Bucură-te, că ai încălțat picioarele tale, gata fiind pentru Evanghelia păcii;
Bucură-te, cel care cu adevărul mijlocul ți-ai încins;
Bucură-te, că luând pavăza credinței, săgețile aprinse ale diavolului le-ai stins;
Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 12

Urând patimile, înainte de pământescul sfârșit nepătimitor ai ajuns, Părinte, iar mult istovitul tău trup suferind din pricina bolilor de care niciodată nu te-ai grijit, afla mângâiere în harul ce se revărsa din belșug. Starea bărbatului desăvârșit o ai ajuns, iar însăși Împărăteasa cerurilor pe care o ai iubit ți-a vestit adormirea și bucurându-te ai cântat: Aliluia!

Icosul 12

Văzând că ziua mutării tale cea dorită a venit, dar ceasul întârzâia, a îngăduit Domnul ca satana să te cearnă pentru ultima dată, ca să nu te încrezi în tine însuți. Cu deznădejdea fiind ispitit și înșelare socotind înștiințarea primită de la Maica Domnului, ai ales a te smeri; și biruind gândurile de întristare, încă o cunună ți-ai agonisit și în chip liniștit s-a mutat sufletul tău către Domnul, de însăși Maica Sa fiind luat la cer în ziua praznicului cinstitei sale Adormiri. Dar trecerea ta bucurie de Înviere a pricinuit ucenicilor tăi care erau atunci de față și care ți-au cântat așa:
Bucură-te, Părinte cuvios care pentru viața veșnică neîncetat te-ai gătit;
Bucură-te, sfânt dascăl, care prin fericitele tale nevoințe Harul Duhului Sfânt ai primit;
Bucură-te, al rugăciunii învățător și călăuzitor;
Bucură-te, al celor ce se roagă, grabnic folositor;
Bucură-te, că Doamna îngerilor te-a mutat la cer în ziua Praznicului mutării ei;
Bucură-te, că Înviere și nu amarul despărțirii au simțit ucenicii tăi;
Bucură-te, că până la ultima clipa a vieții ai fost ispitit;
Bucură-te, că și neputințele bolilor fiind, biruitor ai ieșit;
Bucură-te, că binecuvântarea ta a încununat pe ucenicii tăi;
Bucură-te, că înainte de a-ți da sufletul cu pace, ai prorocit ce va fi cu ei;
Bucură-te, că viața ta ai închinat-o Tatălui și Maicii Domnului;
Bucură-te, că ai iubit și ai cinstit pătimirile Fiului;
Bucură-te, vas ales al Duhului!

Condacul 13

Zicem ție: O, mare între Părinți, Cuvioase Iosif, cădem înaintea icoanei tale cerând luminare minții spre a găsi călăuzitor duhovnicesc iscusit, nelenevire în lucrarea poruncilor, bărbăție duhovnicească în lupta cu patimile, ascultare lucrătoare prin iubire și dragostea de aproapele pe care tu ai avut, ca să nu ne aflăm rușinați la înfricoșătorul Tron al Judecății în vremea ieșirii noastre, ci gustând încă de aici unirea cu Dumnezeu, să înălțăm cântarea vrednică: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarăși Condacul și Icosul 1…

Sfântul Cuvios Iosif Isihastul a fost un călugăr ortodox și sfânt al Bisericii care a trăit în secolul al XVIII-lea în Rusia. Născut în 1654, el și-a petrecut mare parte din viață în mănăstirea Sfântul Ipatie din Volokolamsk, unde a devenit renumit pentru viața sa de rugăciune, smerenie și ascultare față de Dumnezeu.

Sfântul Iosif este cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea tradiției isihaste în Ortodoxie. A trăit o viață de asceză și rugăciune, petrecând mult timp în singurătate și contemplare în pădurea din apropierea mănăstirii. El a fost un exemplu de sfințenie și smerenie pentru contemporanii săi, iar sfaturile și scrierile sale spirituale au inspirat mulți călugări și credincioși în căutarea vieții duhovnicești.

Acatistul Sfântului Cuvios Iosif Isihastul este o modalitate prin care credincioșii se pot apropia de acest sfânt și să îl roage pentru mijlocirea sa în fața lui Dumnezeu. Citirea acatistului este o formă de recunoștință și venerație față de viața și sfințenia sa, iar rugăciunile adresate lui pot aduce mângâiere și ajutor în timpurile grele sau în lupta împotriva ispitelor și patimilor.