Acatistul Sfântului Cuvios Pimen cel Mare

(27 August)

Condacul 1

Înălțime a cuvioșilor, legiuitor al sihaștrilor și învățător al monahilor, te fericim pe tine, Cuvioase Pimen, căci ai fost socotit, prin felul viețuirii, deopotrivă cu îngerii și încercat povățuitor. Pentru aceasta, strigăm ție: „Bucură-te, Preacuvioase Pimen, Părintele nostru”.

Icosul 1

Cu dumnezeiasca dragoste încă din pruncie hrănindu-te, Părinte, împreună cu frații tăi, ai urmat lui Hristos,  viață îngerească petrecând și, prin zidirea virtuților, ca o lumină în lume ai strălucit, povățuindu-ne și pe noi a urma vieții celei îngerești, pentru aceea, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că din pruncie te-ai predat dragostei dumnezeiești.
Bucură-te, că ai ajuns la sporiri și înaintări duhovnicești.
Bucură-te, că, în scurtă vreme, în nevoințele cele pentru Hristos ai sporit.
Bucură-te, că înălțimea cea neumblată a vieții pustnicești ai dorit.
Bucură-te, îndrumătorul monahilor.
Bucură-te, cel ce te-ai nevoit în iubirea aproapelui.
Bucură-te, candelă a iubirii frățești.
Bucură-te, plinitorul fără abatere al făptuirii monahicești.
Bucură-te, adâncul cel greu de pătruns al vederii duhovnicești.
Bucură-te, sfeșnic luminos al pustnicilor.
Bucură-te, luminătorul cel preastrălucit al părinților.
Bucură-te, de minuni făcătorule.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 2-lea

Ochii sufletului tău tinzându-i către Hristos, Luminătorul tuturor, și disprețuind toată lumeasca întinăciune, ai urmat prin nevoință luminii poruncilor Celui ce te-a chemat pe tine la pustnicească viețuire și ai cântat: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Osebindu-te în inima pustiei, împreună cu frații tăi cei după trup, ai uitat fireasca dragoste de părinți și nu ai deschis ușa bătrânei tale mame care căuta cu dor să vă vadă, ci i-ai deschis ei inima către dorul cel ceresc, zicându-i ei: „De ne vei vedea pe noi aici, în lumea cea deșartă, nu ne vei mai vedea în lăcașul ceresc”, pentru aceea, și noi, luând pildă, îți cuvântăm așa:
Bucură-te, tăgăduitorul legăturilor celor trupești.
Bucură-te, că pe pământ nu ai dorit mângâieri părintești.
Bucură-te, cel ce ai lepădat dragostea de părinți pentru dragostea lui Hristos.
Bucură-te, că ai avut tată pe Tatăl ceresc.
Bucură-te, că ai avut mamă Biserica celor aleși.
Bucură-te, tăinuitorule al vieții în ascunzișurile smereniei.
Bucură-te, luminătorule cel ceresc al iubitorilor milosteniei.
Bucură-te, ospăț duhovnicesc al iubitorilor de înțelepciune.
Bucură-te, livadă plină de roade bune.
Bucură-te, pom al nemuririi din care culegem roadele ascultării.
Bucură-te, cel ce ne scoți pe noi din adâncul pierzării.
Bucură-te, Rai al vieții nestricăcios.
Bucură-te, pom neveștejit al poruncilor lui Hristos.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 3-lea

Roua Mângâietorului revărsând-o în chip strălucit, Părinte, ca un slujitor al Cuvântului, te-ai pătruns fără de ardere de focul dumnezeirii și te-ai înfierbântat pentru darul virtuților, răstignindu-te lumii și patimilor ei și cu uimire strigând către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Lumea și cele din lume le-ai lepădat, viteazule, privind la cununile slavei celei de sus prin neclintită nădejde, căci ai auzit pe Ecclesiastul spunând „deșertăciunea deșertăciunilor și toate sunt deșertăciune”, pentru aceea, nu te-au ademenit desfătările lumii, ci, lepădând toate, te-ai sălășluit în pustie ca o pasăre singuratică, iar noi, lăudându-te, într-un cuget îți strigăm:
Bucură-te, că ai lepădat lumea și amăgirile ei.
Bucură-te, că nu te-ai împărtășit de lumeștile desfătări.
Bucură-te, că ai disprețuit deșertăciunea vieții pământești.
Bucură-te, stâlp însuflețit al înfrânării îngerești.
Bucură-te, podoaba creștinilor iubitori de nevoință.
Bucură-te, izvorul povățuirilor spre pocăință.
Bucură-te, turn nesurpat de la fața vrăjmașilor.
Bucură-te, reazemul trezvitor al monahilor.
Bucură-te, râvnitorul poruncilor lui Hristos.
Bucură-te, cel ce culegi roadele ascultării cu folos.
Bucură-te, limanul celor primejduiți.
Bucură-te, acoperământul celor deznădăjduiți.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 4-lea

Vistierie a Sfintei Treimi te-ai arătat, primind dumnezeiasca lucrare a harului, de care învrednicindu-te, te-ai tăinuit pe sineți desăvârșit lumii, cântând lui Dumnezeu în tainița inimii  neîncetat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Dregătorul cel din cetate a trimis la tine vrând a te vedea, dar tu, gândind că după el și alții vor veni să te vadă, nevoind a pierde comoara smereniei și a fi prădat de mândria care vine de la laudele oamenilor, mai mult te-ai zăvorât în chilie, neprimind a fi cercetat de mai-marii cetăților, pentru aceea, și noi voim a urma smereniei tale, zicând așa:
Bucură-te, iubitorule al liniștii pustnicești.
Bucură-te, albină lucrătoare a mierii celei duhovnicești.
Bucură-te, că ai prețuit chilia mai mult decât palatele pământești.
Bucură-te, că viață de nevoință și ascultare ai ales.
Bucură-te, că roadele faptelor celor smerite ai cules.
Bucură-te, că ai fugit de lume și de prieteșuguri lumești.
Bucură-te, că nu ai căutat la fața oamenilor trupești.
Bucură-te, că nu te-ai plecat mai marilor acestei lumi.
Bucură-te, că ai fugit de slava dregătorilor cetății celei de pe pământ.
Bucură-te, că mai mult ai iubit slava Împăratului în cerescul așezământ.
Bucură-te, că prin obolul smereniei ai cumpărat slava Împărăției cerurilor.
Bucură-te, că nu te-ai lăsat amăgit de laudele oamenilor.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 5-lea

Primind de la Dumnezeu flacăra dumnezeieștii râvne, precum Daniel, te-ai arătat următor al Celui ce mai dinainte judecă, tăgăduind pe judecătorii cei lumești, ca să-L poți lăuda în taină pe Judecătorul ceresc, strigând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând dregătorul că ai tăgăduit cererea lui, a socotit a te sili pe tine, întemnițând pe fiul surorii tale, iar aceea venind și încercând cu lacrimi a te îndupleca să pui cuvânt la dregătorul cetății și zicând că este singurul ei fiu, a primit de la tine un  răspuns ca acesta: „Pimen nu a născut fiu!”, iar dregătorului cetății i-ai dat înștiințare după poruncile lui Hristos, zicând că, dacă tânărul e vinovat de pedeapsă de moarte, să moară, iar de nu, să facă dregătorul ce va voi. Pentru aceea, lăudând lepădarea ta de lume și de toate tulburările ei, dregătorul, uimit de judecata ta, a grăit așa:
Bucură-te, Sfinte Pimen, monahul cel cu aleasă viețuire.
Bucură-te, Sfinte Pimen, făclie a isihiei.
Bucură-te, Sfinte Pimen, mustrătorul vorbirii deșarte.
Bucură-te, Sfinte Pimen, prietenul creștinilor cu inimi curate.
Bucură-te, Sfinte Pimen, dreptarul neclintit al celor neînsoțiți.
Bucură-te, Sfinte Pimen, că luminezi cugetele inimii celor împietriți.
Bucură-te, Sfinte Pimen, cel ce strălucești de lumina minunilor.
Bucură-te, Sfinte Pimen, cela ce tămăduiești durerile rănilor.
Bucură-te, Sfinte Pimen, stâlp înălțat de pe pământ la cer.
Bucură-te, Sfinte Pimen, candelă care luminezi întunericul celor ce pier.
Bucură-te, Sfinte Pimen, pecete a celor ce trăiesc la liniștea mântuitoare.
Bucură-te, Sfinte Pimen, potir al bunătăților celor îndumnezeitoare.
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 6-lea

Întorcându-te cu totul de la orice legătură lumească, ai petrecut în aspre pustietăți, în care, nevoindu-te ca un singuratic și rugându-te lui Dumnezeu, Cel ce te-a mântuit pe tine din cursele demonilor, cântai neîncetat: Aliluia!

Icosul al 6-lea

La vremea luptelor, cu mintea curățită, văzându-L de-a dreapta ta pe Domnul, nevoitorule al lui Hristos, nu te-ai clătinat, nici nu ai fost biruit, Cuvioase Pimen, de asalturile demonilor, ci ai săvârșit lupta cea bună și ți-ai împletit cunună de biruință, dându-ne nouă pildă de înfrânare. Pentru aceea, cu mulțumire, strigăm:
Bucură-te, vasul însuflețit al pustiei.
Bucură-te, cela ce ai întocmit, din miresmele nevoințelor tale, mirul curăției.
Bucură-te, minte înaltă deopotrivă cu mințile cele cerești.
Bucură-te, cel ce ți-ai curățit, prin aspre nevoințe, puterile cele sufletești.
Bucură-te, dreptar al credinței, nădejdii și dragostei dumnezeiești.
Bucură-te, vistieria virtuților monahicești.
Bucură-te, tărie a nevoitorilor.
Bucură-te, pom răsădit la izvoarele lacrimilor.
Bucură-te, dascăl al plânsului celui făcător de bucurie al monahilor.
Bucură-te, minte curățită și luminată de Duhul Sfânt.
Bucură-te, sfeșnic luminos al lui Hristos pe pământ.
Bucură-te, locașul darurilor duhovnicești.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 7-lea

Covârșind întunecarea trupului celui pământesc cu lumina cea neapusă, te-ai sălășluit înlăuntrul luminilor Treimii celei de viață începătoare, fericite, îndumnezeindu-te, pentru aceea, îndreptează către dreptarul vieții celei îngerești pe cei ce cântă Domnului: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Harul dumnezeieștilor voiri, care a luminat mintea ta, a supus desăvârșit voirile trupului tău, Sfinte, căci tu nu ai dat loc zburdărilor neorânduite ale trupului, pentru aceea ajută-ne și pe noi să supunem Duhului cugetul trupului, ca să-ți strigăm ție cu dor:
Bucură-te, finic roditor al virtuții.
Bucură-te, pom în livada Stăpânului Vieții.
Bucură-te, din virtuți împletită cunună.
Bucură-te, agonisitorul faptelor bune.
Bucură-te, neagonisitorul câștigului de necinste.
Bucură-te, tăgăduitorul relelor credințe.
Bucură-te, izgonitorul demonilor pentru cei aflați în neputințe.
Bucură-te, învățător al dreptei măsuri.
Bucură-te, tâlcuitor cu îndrăzneală al Sfintelor Scripturi.
Bucură-te, căutătorul înțelepciunii de sus.
Bucură-te, că vultur ce zboară pe înălțimi ai ajuns.
Bucură-te, păstorul cel iscusit al sufletelor.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 8-lea

Vas al Duhului te-ai arătat alungând cu putere duhurile cele necurate care te împungeau cu îmboldirile trupului, de a căror răutate și pe noi ne izbăvește, Părinte, și cere pentru noi iertarea datoriilor, ca să cântăm cu mulțumire: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Pururea ai învățat pe ucenicii tăi, Sfinte, dreapta măsură și dreapta socoteală precum și osteneala cea după putere, zicând: „Toate cele peste măsură sunt ale dracilor”, pentru aceea, și pe noi învață-ne să ne strunim cugetul și să nu ne abatem nici la dreapta, nici la stânga, ci să ținem calea cea împărătească aducătoare de roade bune, ca să-ți strigăm:
Bucură-te, Sfinte Pimen, învățătorul dreptei socotințe.
Bucură-te, părinte, păstor al părinților.
Bucură-te, smerit cugetătorule.
Bucură-te, al căii celei de mijloc aflătorule.
Bucură-te, vultur ce privești țintă la Soarele dreptății.
Bucură-te, icoană însuflețită a blândeții.
Bucură-te, prigonitorule al râvnei celei nebune.
Bucură-te, iubitorule al tăcerii celei depline.
Bucură-te, tăinuitorule al harului.
Bucură-te, vas primitor al Mângâietorului.
Bucură-te, locuitor al Raiului.
Bucură-te, pe calea cea dreaptă călătorule.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 9-lea

Pom al dreptății fiind cu adevărat, ai odrăslit în mijlocul turmei tale îndumnezeite rodul smereniei care desfăta oile tale cele înțelegătoare, urmând ție fără de prihană și împreună cu păstorul strigând: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Lucrător al smereniei celei dumnezeiești pururea te-ai arătat, iubind tăcerea mai mult decât a grăi în deșert, iar de ședea avva Anuv aproape de tine, tăceai desăvârșit, dând întâietate bătrânului și fugind de mândrie ca de la fața șarpelui și vestind tuturor că „mortul nu grăiește”, pentru aceea și noi, cu smerenie, îți strigăm:
Bucură-te, iubitorule al prihănirii de sine.
Bucură-te, defăimătorul cu fapta al mândriei.
Bucură-te, lucrător al tăcerii în stupul chiliei.
Bucură-te, cel ce cu fapta ai vestit că „semnul călugărului se arată în ispite”.
Bucură-te, că nu ai primit laudele cele aducătoare de pagube neînchipuite.
Bucură-te, că ai răbdat în sminteli cu smerenie și închinăciune.
Bucură-te, că prin cuvinte scurte ai învățat adânc de înțelepciune.
Bucură-te, povățuitorul smereniei celei înălțătoare.
Bucură-te, că ne-ai învățat să nu trecem cu vederea pe frați la vreme de cercare.
Bucură-te, cel ce, prin tăcere, ai murit desăvârșit lumii.
Bucură-te, cel ce ai pus strașnică pază gurii.
Bucură-te, cel ce ai pecetluit buzele ca să auzi graiuri de îngeri.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 10-lea

Așa cum Moise, văzătorul de Dumnezeu, a despicat marea răutății, tot astfel, cu toiagul rugăciunilor tale, ai călăuzit pe poporul tău în chip cucernic spre moștenirea nepătimirii și ai hrănit cu mana Duhului pe cei ce strigă: Aliluia! 

Icosul al 10-lea

A venit oarecând la Cuviosul Pimen un creștin doritor de cuvinte alese și de tâlcuiri înalte din Scripturi, dar smeritul părinte nu i-a grăit lui niciun cuvânt. Cum acela se smintea tare, un frate îmbunătățit l-a sfătuit pe el a-l întreba pe cuviosul despre patimi și izbăvirea de ele. Cum a auzit aceasta, smeritul păstor de suflete îndată s-a luminat la față și i-a grăit lui multe cuvinte de mare folos duhovnicesc, iar acela îndreptându-se, a plecat, spunând tuturor așa:
Bucură-te, tămăduitor al patimilor celor ascunse.
Bucură-te, vestitor al tainelor celor nepătrunse.
Bucură-te, îndreptător al mândriei.
Bucură-te, neprietenul fățărniciei.
Bucură-te, prin care cei neputincioși află tămăduire.
Bucură-te, cel ce ne ferești pe noi de păcătuire.
Bucură-te, că ai arat brazdele sufletelor.
Bucură-te, că ai plivit mărăcinii patimilor.
Bucură-te, chipul păstoririi celei duhovnicești.
Bucură-te, învățătorule al legii monahicești.
Bucură-te, petrecerea aspră a unei vieți sfințite.
Bucură-te, purtător de Dumnezeu, răsplată a faptelor neprețuite.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 11-lea

Inimă roditoare prin arătura virtuților ai gătit Semănătorului sufletelor și ai cules cele mai dulci roade ale cunoștinței celei duhovnicești, prin care înmulțit ai hrănit pe cei care strigă împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Cu râurile cucerniciei tale, dumnezeiescule păstor, te-ai bucurat ca o cetate în pustie, din care a fost adusă lui Dumnezeu, întru desfătare și neprihănire, mulțimea îndumnezeită a cuvioșilor care cu dreptate strigă ție:
Bucură-te, chipul petrecerii dumnezeiești.
Bucură-te, temelie neclătită a vieții îngerești.
Bucură-te, că ai îndreptat petrecerile monahilor.
Bucură-te, că luminezi cugetele inimilor.
Bucură-te, cel ce strălucești de lumina minunilor.
Bucură-te, cela ce pregătești ucenicilor hrană tare.
Bucură-te, prin care cei căzuți află îndreptare.
Bucură-te, că ai strălucit cu lumina cea negrăită.
Bucură-te, împotriva ereticilor sabie ascuțită.
Bucură-te, organ strălucit al harului.
Bucură-te, oglindă neîntinată a Mângâietorului.
Bucură-te, părintele urcușului îndumnezeitor.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 12-lea

Ca unul care te-ai mutat la fericitele corturi cerești, hrănindu-ne pe noi din Pomul Vieții, păzește-ne pe noi nerăniți de patimile și sfătuirile cele aducătoare de moarte ale celui potrivnic și de orice altă vătămare, ca dimpreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Lumina cea nematerialnică primind-o, Părinte, lăsând arătările cele înșelătoare ale lumii celei trecătoare, te-ai făcut moștenitor al lui Hristos și al Împărăției Sale, rodind bunătățile cele veșnice și mutându-te cu dor la viața cea neîmbătrânitoare, pentru aceasta rânduiește izbăvirea din patimi pentru cei ce strigă ție:
Bucură-te, al părinților de obște povățuitor.
Bucură-te, cel cu îngerii împreună-dreptslăvitor.
Bucură-te, jugul înfrânării celei neabătute.
Bucură-te, temelie a răbdării neclintite.
Bucură-te, împodobitorul pustiei.
Bucură-te, călător în căile sfințeniei.
Bucură-te, că frumusețea lui Hristos pururea o privești.
Bucură-te, că îndrăzneala vrăjmașilor o biruiești.
Bucură-te, cel ce ai dobândit vederea dumnezeiască.
Bucură-te, cel ce ai luat cununa nestricăciunii cerească.
Bucură-te, că acum dănțuiești cu cetele cele îngerești în Grădina de sus.
Bucură-te, că nici pomenirea cea de pe pământ nu ți-a apus.
Bucură-te, Preacuvioase Pimen, mult nevoitorule!

Condacul al 13-lea

Mare între Cuvioși arătându-te prin cea mai aspră nevoință a viețuirii tale, Pimen de Dumnezeu slăvite, te-ai aflat lucrător al celor mai mari daruri și minuni ; pentru aceasta, izbăvești pururea din cele mai mari primejdii și necazuri pe toți cei ce se apropie cu credință de acoperământul tău și curat te fericesc pe tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se zice iarăși Condacul și Icosul 1…

Acatistul Sfântului Cuvios Pimen cel Mare este o rugăciune dedicată acestui mare sfânt din istoria Bisericii Ortodoxe. Sfântul Pimen cel Mare a fost unul dintre cei mai mari părinți duhovnicești și stareți ai pustiului egiptean în secolul al IV-lea. El este cunoscut pentru înțelepciunea sa duhovnicească și pentru călugăria sa profundă.

Sfântul Pimen s-a născut în Egipt în jurul anului 340 și a petrecut o mare parte a vieții sale ca pustnic în deșertul egiptean. Mai târziu, a devenit stareț al Mănăstirii Sketis și apoi al celei mai mari mănăstiri din Egipt, Mănăstirea Scetis. Ca stareț, Sfântul Pimen a fost cunoscut pentru înțelepciunea sa duhovnicească și pentru modul său blând și înțelept de a ghida pe cei care veneau la el în căutare de îndrumare spirituală.

Invităm toți credincioșii să se alăture în inimă și minte acatistului Sfântului Cuvios Pimen cel Mare, căutând în el îndrumare și sprijin în călătoria spirituală. Rugăciunea este o cale sigură către întărirea credinței și apropierea de Dumnezeu.