Psalmul 126

1. Când a întors Domnul pe cei ce erau robiţi ai Sionului, ne-am umplut de mângâiere.

2. Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră şi limba noastră de veselie; atunci se zicea între neamuri: „Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!”.

3. Mari lucruri a făcut Domnul cu noi: ne-a umplut de bucurie.

4. Întoarce, Doamne, robia noastră, ca pâraiele în partea de miazăzi.

5. Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera.

6. Mergând, mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind, vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.

Psalmul 126 este o cântare de recunoștință și speranță, evocând eliberarea miraculoasă a poporului Israel din robie și restaurarea lor în țara natală, Sionul. În prima parte, psalmistul reflectă asupra bucuriei copleșitoare și a mângâierii trăite de israeliteni când Dumnezeu i-a eliberat. Această eliberare a fost atât de minunată încât a provocat uimirea și recunoașterea altor popoare, care au văzut măreția faptelor lui Dumnezeu.

În a doua parte, rugăciunea pentru restaurarea completă a poporului subliniază o încredere profundă în puterea și bunătatea lui Dumnezeu. Comparând întoarcerea captivilor cu râurile din Neghev, psalmistul evocă imaginea revitalizării și prosperității aduse de ploile sezoniere în deșert. Aceasta sugerează o speranță reînnoită și așteptarea unei renașteri spirituale și materiale.

Metafora semănatului cu lacrimi și seceratului cu bucurie subliniază ideea că suferința și trudul prezent vor fi răsplătite cu bucurie și împlinire. Munca grea și dificultățile întâmpinate de popor în timpul robiei sunt comparate cu semănatul dureros, dar psalmistul promite că Dumnezeu va transforma aceste momente grele în sărbători pline de veselie, asemănătoare recoltei bogate.

Psalmul 126 nu este doar o rememorare a trecutului glorios, ci și o ancorare în credința că Dumnezeu va continua să aducă izbăvire și binecuvântare. Este o invitație la a ne pune încrederea în Dumnezeu și a aștepta cu răbdare intervenția Sa binefăcătoare în toate circumstanțele vieții. În această cântare se regăsește o profundă recunoștință, dar și o puternică speranță, ambele fiind esențiale pentru credința și viața spirituală a credinciosului.