Psalmul 147

1. Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane,

2. Că a întărit stâlpii porţilor tale, a binecuvântat pe fiii tăi, în tine.

3. Cel ce pune la hotarele tale pace şi cu fruntea grâului te-a săturat,

4. Cel ce trimite cuvântul Său pământului; repede aleargă cuvântul Lui;

5. Cel ce dă zăpada ca lâna, Cel ce presară negura ca cenuşa,

6. Cel ce aruncă gheaţa Lui, ca bucăţelele de pâine; gerul Lui cine-l va suferi?

7. Va trimite cuvântul Lui şi le va topi; va sufla Duhul Lui şi vor curge apele.

8. Cel ce vesteşte cuvântul Său lui Iacov, îndreptările şi judecăţile Sale lui Israel.

9. N-a făcut aşa oricărui neam şi judecățile Sale nu le-a arătat lor.

Psalmul 147: Laudă și Mulțumire pentru Providența Divină

În acest psalm, psalmistul îndeamnă Ierusalimul să aducă laudă și recunoștință Domnului, Dumnezeul lor. Psalmul începe cu o chemare solemnă la laudă și recunoștință, subliniind binecuvântările și protecția oferite de Dumnezeu orașului și poporului său.

Autorul își aduce aminte de modul în care Dumnezeu a întărit și a binecuvântat orașul, protejându-l și binecuvântându-i pe locuitorii săi. El vorbește despre modul în care Dumnezeu asigură pacea și prosperitatea locurilor, hrănindu-le cu bunătățile pământului și protejându-le împotriva forțelor naturii.

Psalmul subliniază, de asemenea, puterea cuvântului lui Dumnezeu, care acționează prompt și eficient în lume. De la controlul asupra elementelor naturii până la vestirea înțelepciunii și judecății Sale, Dumnezeu este prezent și activ în viața poporului Său.

Prin aceste cuvinte, psalmistul își exprimă recunoștința față de Dumnezeu pentru grija și binecuvântările Sale continue. Psalmul îi încurajează pe cititori să reflecteze asupra lucrărilor și harurilor divine din viața lor și să aducă laudă și recunoștință pentru ele.