Psalmul 129 – Biblia Ortodoxă  In Română 

1. Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!

2. Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.

3. De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?

4. Că la Tine este milostivirea.

5. Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău,

6. Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii până în noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.

7. Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El

8. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

Accesați aici: Pentru ce se citește Psalmul 129?

Psalmul 129 este un apel disperat la mila și iertarea lui Dumnezeu. Începe cu o strigare din adâncurile suferinței și ale disperării, cerând ca Dumnezeu să audă rugăciunea celui aflat în necaz. Psalmistul recunoaște că nimeni nu poate rezista judecății divine, dar afirmă că la Dumnezeu este milostivirea. Această milostivire oferă speranță și motiv de a-L aștepta pe Dumnezeu și a nădăjdui în cuvântul Său. Îndemnul este ca toți cei credincioși să își pună încrederea în Domnul, știind că la El se află mântuirea și că El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile. Psalmul subliniază astfel importanța rugăciunii, a speranței și a încrederii în mila divină, indiferent de circumstanțele în care ne aflăm.