Acatistul Sfintei Cuvioase Eufrosina
(25 Septembrie)
Condacul 1
Odor scump dăruit de la Dumnezeu părinților tăi prin rugăciuni, te-ai aflat odor de mult preț în casa lui Dumnezeu, primind învățăturile cele bune ale virtuții și viețuirii creștinești și împreună cu părinții tăi ai împărțit ades cu dărnicie milostenii fraților din mănăstire și săracilor, cântând neîncetat: Aliluia!
Icosul 1
Ca un trandafir ales te-ai arătat în casa tatălui tău Pafnutie, nelipindu-ți inima de avuțiile care te înconjurau din belșug și disprețuind fala și slava mincinoasă a lumii, drept aceea, noi, cei ce ne folosim de pilda vieții tale sfinte, îți cântăm așa:
Bucură-te, rodul cel bun al rugăciunii părintești.
Bucură-te, că ai dezlegat, prin darul lui Dumnezeu, nerodirea mamei tale.
Bucură-te, următoare a virtuților părinților tăi.
Bucură-te, că în ascultare și supunere față de ei ai făcut primii pași.
Bucură-te, că dragostea, milostenia și rugăciunea ți-au împodobit copilăria.
Bucură-te, dar sfânt al lui Dumnezeu.
Bucură-te, că întru tine s-a arătat puterea minunilor lui Hristos.
Bucură-te, că aveai să Îl slăvești pe Dumnezeu în trupul tău.
Bucură-te, iubitoarea săracilor.
Bucură-te, mângâierea necăjiților.
Bucură-te, că viața ta toată a fost plină de minuni dumnezeiești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!
Condacul al 2-lea
Orfană de mamă și crescută creștinește de iubitul tău tată, ai ajuns la vârsta logodnei, părintele tău voind a te logodi unui tânăr frumos și bogat. Dar tu, venind la mănăstirea fraților pentru sfat și rugăciune, ai aflat un chip mai bun de viețuire și ai ales din toată inima a viețui o viață de mai puțini ani, dar mai bogată în virtute, voind mai bine a fi lepădată în casa lui Dumnezeu decât a locui în locașul păcătoșilor, cântând lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Nu fără rod s-au arătat plecările tale împreună cu tatăl tău la mănăstire, căci văzând duhovniceasca petrecere a fraților ți s-a lipit inima ta curată de Domnul și te-ai aprins de dragoste înflăcărată pentru El, și ai voit a-ți afierosi Lui toată viața ca pe o jertfă vie, fără de prihană, pentru aceea, dorind și noi cu dor a urma dorului tău dumnezeiesc, îți cântăm:
Bucură-te, că ai lepădat dragostea de părinți pentru iubirea lui Hristos.
Bucură-te, mireasă neprihănită a cerescului Mire.
Bucură-te, fecioară aleasă în alaiul Preacuratei Fecioare.
Bucură-te, candelă veșnic aprinsă a rugăciunii.
Bucură-te, templu de taină al veșnicului Dumnezeu.
Bucură-te, pildă tuturor de smerenie.
Bucură-te, mireasmă a vieții spre viață lui Hristos.
Bucură-te, mărturie vie a vieții veșnice.
Bucură-te, că în scurtă vreme ai sporit întru înțelepciune.
Bucură-te, tânără floare a Bisericii.
Bucură-te, biserică vie străjuită de puteri îngerești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!
Condacul al 3-lea
În mănăstirea fraților, ai aflat doi buni sfătuitori, prieteni adevărați ai lui Hristos, care te-au povățuit cu dragoste să lepezi lumea cea deșartă cu dezmierdările și plăcerile ei degrab trecătoare și să îmbrățișezi calea cea strâmtă și aspră care duce la odihna cea lină a sufletului și la bucuria cea veșnică și deplină în Hristos, pentru care suntem datori a cânta: Aliluia!
Icosul al 3-lea
În taină părăsind casa părintească îmbrăcată în haine bărbătești, ca un smarald ai strălucit în curțile Domnului, fugind de deșertăciunea și nebunia lumii, preaînțeleaptă Eufrosina, ca, purtând numele bucuriei, să îi bucuri pe toți cei ce aleargă la caldul tău acoperământ, minunându-ne de minunile tale pentru care îți strigăm:
Bucură-te, următoarea sfatului de taină al lui Hristos.
Bucură-te, tăinuitoare înțeleaptă a hotărârii celei bune.
Bucură-te, minunată lucrătoare a mântuirii.
Bucură-te, bucuria noastră, a credincioșilor și rugătorilor tăi.
Bucură-te, că ai ascultat sfatul părinților duhovnicești ca pe sfatul lui Hristos.
Bucură-te, că în taină ai îmbrățișat calea mântuirii.
Bucură-te, că te-ai logodit lui Hristos, fecioară neprihănită.
Bucură-te, că Smaragd ți-a fost numele călugăriei.
Bucură-te, că piatra nestemată a smaraldului ți-a închipuit piatra de mult preț a virtuții.
Bucură-te, stâlp al smereniei, ascultării și răbdării.
Bucură-te, că frumusețea feței tale ai ascuns-o sub aspre haine bărbătești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!
Condacul al 4-lea
Tăinuindu-ți frumusețea chipului tău feciorelnic sub straiele bărbătești, în mănăstirea de frați, ca o rândunea a harului, ți-ai făcut cuibul, zburând pe ascuns de la fața părintelui tău cel firesc care te căuta cu plângere și îndurerate suspine pentru a te logodi unui bărbat ales. Totuși nu ai putut ascunde deplin frumusețea ta covârșitoare, tulburându-i pe frați cu înfățișarea ta gingașă. Pentru aceea, starețul te-a zăvorât în chilie, rânduindu-ți viață retrasă la liniște și isihie prin care să-L slăvești pe bunul Dumnezeu, cântându-I ziua și noaptea: Aliluia!
Icosul al 4-lea
O taină a fost viața ta toată, viețuind numai lui Hristos, numai la El căutând, numai la El privind, cum să împlinești cu dumnezeiască ascultare toate poruncile Lui, sfântă Eufrosina, pentru aceea, noi astăzi, slăvind înțelepciunea ta cea multă, îți cântăm așa:
Bucură-te, pasăre singuratică zăvorâtă în colivia chiliei.
Bucură-te, viețuire aspră în temnița dulce a Mântuitorului.
Bucură-te, că zăvorâtă fiind în temnița chiliei, ai aflat libertatea Duhului.
Bucură-te, că cer plin de razele virtuților ți-ai făcut întunericul chiliei.
Bucură-te, că numai zidurile ei ți-au văzut lacrimile vărsate cu dor pentru Domnul.
Bucură-te, că numai chilia a fost martoră ostenelilor și nevoințelor tale.
Bucură-te, că singură ai fost împreună cu Cel singur în tainița inimii.
Bucură-te, că în taină desăvârșită te-ai bucurat de desfătările liniștii.
Bucură-te, că singurătatea cu ispitele ei nu te-a înspăimântat.
Bucură-te, că mierea virtuții ca o albină la chilie ai lucrat.
Bucură-te, că traiul cel simplu, strâmtorat și neslăvit din destul te-a mulțumit.
Bucură-te, chip al răbdării și al ascultării monahicești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!
Condacul al 5-lea
Lacrimile îndurerate și tânguirile pline de jale ale părintelui tău nu te-au înduioșat, nici nu te-au înduplecat a lepăda jugul cel bun al lui Hristos și dulcea Lui povară ci, după cuvântul Evangheliei, ai pus mâna pe plug și nu ai privit îndărăt, ca să fii bună și potrivită pentru Împărăția cerurilor unde fără încetare, cu glas de laudă, strigi lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
În zadar se zbuciuma bătrânul tău tată, tânguindu-se cu amar pentru pierderea fiicei lui, iar tu, deși aveai inima frântă de durere văzându-i lacrimile și jeluirile, ai rămas neînduplecată, precum stânca izbită de valuri și ți-ai păstrat cu grijă taina ca pe un prețios zălog de mântuire, drept aceea, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, hotărâre nestrămutată.
Bucură-te, următoare neabătută a cuvântului Evangheliei.
Bucură-te, că sufletul tău a bineplăcut Domnului.
Bucură-te, suflet bărbătesc în trup gingaș de fecioară.
Bucură-te, că ai desfătat cerurile cu a înțelepciunii podoabă.
Bucură-te, tărie de piatră a sufletelor bărbate.
Bucură-te, minune slăvită de îngeri, curată.
Bucură-te, privire de vultur la Hristos-Soarele ațintită.
Bucură-te, propovăduitoare a adevărului, tăcută.
Bucură-te, că mărturisești pe Hristos în viață și în faptă.
Bucură-te, că întreci cu tăria și cetele îngerești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!
Condacul al 6-lea
Părintele tău ades se suia la mănăstire ca să afle alinare de dorul tău și acolo primea sfat de la bătrânul stareț care l-a adus la tine ca să-l mângâi și să-l alini cu povețele tale de Dumnezeu insuflate, iar tu îl învățai să-și potolească dorul și lacrimile cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Bătrânul tău tată ardea de durere, căci nu știa ce s-a ales de fiica lui și se temea ca nu cumva să te fi pierdut în amăgirile unei vieți păcătoase, dar tu îi linișteai cu blândețe sufletul, zicându-i ca un fiu bun: Nu te tângui, tată, că nu îngăduie Dumnezeu să se piardă fiica atâtor lacrimi și îl îndemnai mai cu sârg la milostenii și la lepădarea unei vieți trupești pentru o viață duhovnicească, iar el te lăuda cu lacrimi așa:
Bucură-te, Smaragd, mângâierea bătrâneților mele nemângâiate.
Bucură-te, Smaragd, fiu dăruit de Dumnezeu în locul fiicei plecate.
Bucură-te, smarald, care îmi luminezi viața cu dulcile tale povețe.
Bucură-te, Smaragd, mărgăritarul cel scump și greu de aflat al lui Hristos.
Bucură-te, Smaragd, toiagul cărunțelilor mele.
Bucură-te, Smaragd, fiul meu cel dorit care alini dorul de fiica pierdută.
Bucură-te, Smaragd, povățuitorul vieții veșnice.
Bucură-te, Smaragd, livadă de roade bune.
Bucură-te, Smaragd, fiul după Dumnezeu al unui bătrân fără nume.
Bucură-te, Smaragd, călăuză duhovnicească spre faptele cele bune.
Bucură-te, Smaragd, că pe un bătrân neputincios miluiești.
Bucură-te, Smaragd-Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!
Condacul al 7-lea
Văzând Dumnezeu buna ta viețuire și dorul tău mistuitor către El, te-a chemat mai curând la Sine, ca să-I împodobești Raiul cu rugăciunile tale cele curate și, din pricina asprelor tale nevoințe, căzând tu într-o boală nevindecată, ai dat slavă lui Dumnezeu cântând neobosit: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Înțelegând Pafnutie că are să fie lipsit și de fiul său de suflet, Smaragd, a alergat la tine cu îndoită durere, implorând pe Dumnezeu să nu fie păgubit de dulcea ta povățuire, dar tu, văzând copleșitoarea lui suferință, ca să nu cadă unul ca acesta în deznădejde cumplită, i-ai descoperit lui taina vieții tale și i te-ai arătat lui ca Eufrosina, dându-i această ultimă mângâiere și zicându-i că cel ce iubește pe mamă, pe tată, pe fii și pe fiice mai mult decât pe Hristos nu este vrednic a-I fi Lui ucenic, iar el cu bucurie și cu uimire îți striga așa:
Bucură-te, Eufrosina, că ai iubit pe Hristos mai presus de lume.
Bucură-te, Eufrosina, dorul părinților fără de fii.
Bucură-te, Eufrosina, taina dragostei lui Hristos.
Bucură-te, Eufrosina, că la cer povățuiești sufletele.
Bucură-te, Smaragd-Eufrosina, că, deopotrivă, fiu și fiică a cerului ai fost.
Bucură-te, Eufrosina, că ai dobândit veșnică slavă la Hristos.
Bucură-te, Eufrosina, că ți-ai agonisit cunună veșnică de virtuți.
Bucură-te, Eufrosina, că, murind lumii, cerului viețuiești.
Bucură-te, Eufrosina, că în taina smereniei toate virtuțile ai lucrat.
Bucură-te, Eufrosina, că toate darurile Duhului Sfânt te-au încununat.
Bucură-te, Eufrosina, că pe toți cu viețuirea ta la Rai ne povățuiești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!
Condacul al 8-lea
Povețele tale cele duhovnicești pline de har dumnezeiesc au umplut de lumină viața lui Pafnutie, îndureratul tău părinte, și l-au făcut să lepede averile cele agonisite cu trudă și, odată cu ele, spinii grijilor celor lumești, și împărțindu-le săracilor și mănăstirii, s-a făcut călugăr iscusit în mănăstirea în care și tu te-ai nevoit cu dor dumnezeiesc, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
De îndată ce a aflat Pafnutie viața ta îngerească lipsită de averi, dar bogată în haruri multe, s-a lepădat cu lepădarea cea bună de traiul cel preaîndestulat în huzur și în dulcețile bogăției și venind la starețul tău, l-a rugat să-i dea spre nevoință chilia în care ai viețuit tu ca un înger pământesc, moștenind avuția harului și binecuvântării tale, pentru care cu mulțumire îți cânta așa:
Bucură-te, mireasă fără de pată a lui Hristos.
Bucură-te, moștenitoarea vistieriilor cerești.
Bucură-te, moștenire veșnică a binecuvântării.
Bucură-te, curat odor al Duhului Sfânt.
Bucură-te, cămară de nuntă dumnezeiască a Cuvântului.
Bucură-te, vistierie de haruri duhovnicești.
Bucură-te, podoabă a Bisericii lui Hristos.
Bucură-te, cunună a călugărilor.
Bucură-te, făclie a fecioarelor.
Bucură-te, candelă de veghe a fiilor afierosiți lui Dumnezeu.
Bucură-te, comoară a darurilor dumnezeiești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!
Condacul al 9-lea
Ca niște pești fără de glas, ritorii au tăcut, nepricepându-se a împleti cununa laudelor tale, nici a cuprinde lumina dumnezeieștilor tale fapte prin care ai strălucit ca piatra smaraldului în mijlocul bărbaților, arătând lupte bărbătești și veselind pe Domnul cu cântarea: Aliluia!
Icosul al 9-lea
În viață fiind, ai vărsat lacrimi ca niște miresme, te-ai umplut de miros bun și, înălțând în pustia chiliei fumul de tămâie al rugăciunii, ai adus lui Hristos izvorâri din alese aromate, ca o mireasă nestricată, iar acum porți nestricăcioasă cunună, pentru aceea și noi, cu mulțumire îți înălțăm tămâia laudelor, zicând:
Bucură-te, mirul de mult preț al Stăpânului.
Bucură-te, grâul cel copt adunat în hambarul Domnului.
Bucură-te, mioară blândă în staulul lui Hristos.
Bucură-te, Maică duhovnicească în grădină sihăstrească.
Bucură-te, a sihaștrilor minunată povățuire.
Bucură-te, pildă a înfrânării.
Bucură-te, chip însuflețit al curăției.
Bucură-te, finic cu cuget dumnezeiesc.
Bucură-te, cedru sădit lângă apele Raiului.
Bucură-te, apa odihnei pentru cei însetați, osteniți și împovărați.
Bucură-te, că și pe noi, cei păcătoși, la cer ne răpești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!
Condacul al 10-lea
Desfătându-ne sufletele cu bucurie și cu veselie, veniți cu osârdie ca să auzim cuvânt minunat, căci această povestire covârșește toată mintea și o uimește, că femeie petrecând în mijlocul bărbaților, a biruit pe Veliar și focul dulceților l-a călcat și nicicum nu s-a ars, căci cea nespurcată, dorind din suflet pe Hristos, cu vrednicie în toată viața ei I-a cântat: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Mărire a aflat Cuvioasa Eufrosina, la ceruri zburând ca o porumbiță sau ca o căprioară slobozită din lațul lumii celei deșarte, iar noi, cei rămași pe pământ pământești, îi cântăm ei laudele așa:
Bucură-te, locaș al Duhului Sfânt.
Bucură-te, rază a lui Hristos pe pământ.
Bucură-te, că ai defăimat a lumii materialnică podoabă.
Bucură-te, că ai stins cu focul rugăciunii săgețile lui Veliar cel potrivnic.
Bucură-te, mireasă a doritului Mire.
Bucură-te, crâmpei de sfântă viețuire.
Bucură-te, viță a lui Hristos întinsă până la marginile lumii.
Bucură-te, că, minte întreagă având, ai surpat sfătuirile șarpelui.
Bucură-te, că îngerilor celor fără de materie ai râvnit.
Bucură-te, că de materia patimilor celor spurcate te-ai izbăvit.
Bucură-te, că ai biruit, cu nădejdile cele cerești, ispitele pământești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!
Condacul al 11-lea
Înălțatu-te-ai către locașurile cele adevărate ale veșnicei vieți; dorirea pe care o doreai o ai dobândit, fecioară, îndulcindu-te cu Pomul Vieții și preaînălțând pe Hristos cu dulcea cântare: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Stăpâniți de păcat fiind noi, păcătoșii, și înviforați pe marea cea învolburată a vieții, alergăm la dulcea ta ocrotire și la caldul tău acoperământ, cerând minunile tale ca să-ți cântăm cu mulțumire:
Bucură-te, izbăvitoarea nenorociților.
Bucură-te, ocrotitoarea nevoiașilor.
Bucură-te, armă nezdrobită împotriva patimilor.
Bucură-te, săturarea celor flămânzi.
Bucură-te, nesațiul celor însetați de dreptate.
Bucură-te, curajul celor apăsați de păcate.
Bucură-te, toiagul bătrâneților părinților singuri.
Bucură-te, sprijinul și mângâierea părinților trupești ai monahilor.
Bucură-te, bună acoperire a monahilor tăinuiți de lume și de părinți.
Bucură-te, fecioară neprihănită care te-ai nevoit între sfinți.
Bucură-te, povățuire și a părinților duhovnicești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!
Condacul al 12-lea
Sămânța cea bună a Cuvântului lui Dumnezeu a găsit pământul inimii tale mănos și nu S-a aflat înăbușit de spinii și mărăcinii patimilor, iar tu ca un vlăstar tânăr și înfloritor nu ai întârziat a da rod însutit la vremea cerută de Domnul, cântându-I așa: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Grădină ferecată și izvor pecetluit te-ai păstrat Mirelui celui de taină cu Care te-ai logodit și Care te-a răsplătit cu nenumărate haruri, lăudând frumusețea sufletului tău așa:
Bucură-te, grădină de trandafiri înmiresmați.
Bucură-te, crin cu aleasă mireasmă.
Bucură-te, sipet cu miruri amestecate.
Bucură-te, sticluță cu felurite aromate.
Bucură-te, cardamom și scorțișoară.
Bucură-te, tămâie și smirnă bine mirositoare.
Bucură-te, rândunea cu dulce viersuire.
Bucură-te, privighetoare cu aleasă glăsuire.
Bucură-te, porumbiță cu aripi argintate.
Bucură-te, rodie parfumată.
Bucură-te, biserică tămâiată.
Bucură-te, măslin roditor în curțile stăpânești.
Bucură-te, Sfântă Eufrosina, dulce nume al bucuriei cerești!
Condacul al 13-lea
Ca moștenitoare a bucuriei celei cerești, ai dobândit bună îndrăznire către Hristos, pentru aceea, nu înceta pururea a te ruga să picure Domnul cereasca rouă tuturor celor ce zac în focul păcatului, ca pe tine, făclia fecioriei, cu strălucire să te lăudăm, Eufrosina, ceea ce porți numele bucuriei. (de trei ori)
Apoi se zice iarăşi Icosul 1… şi Condacul 1…
Sfânta Cuvioasă Eufrosina s-a născut în secolul al V-lea, în Alexandria, într-o familie nobilă și profund creștină. De mică, Eufrosina a arătat o înclinație deosebită către viața duhovnicească. Împotriva voinței tatălui ei, care dorea să o căsătorească, ea a decis să-și dedice viața lui Dumnezeu. La vârsta de optsprezece ani, Eufrosina a părăsit casa părintească, deghizându-se în bărbat și intrând într-o mănăstire sub numele de monahul Smarald.
În mănăstire, Eufrosina a dus o viață de asceză severă, post și rugăciune. Nimeni nu știa că monahul Smarald era, de fapt, femeie. După 38 de ani de viață monahală, pe patul de moarte, Eufrosina și-a dezvăluit identitatea starețului mănăstirii, lăsându-i pe toți în uimire datorită vieții sale ascetice și a sfințeniei atinse.
De-a lungul vieții sale ascetice și după trecerea sa la Domnul, Sfânta Eufrosina a fost cunoscută pentru numeroasele minuni. Prin rugăciunile ei, mulți bolnavi și suferinzi au primit vindecare și alinare. Unul dintre cele mai cunoscute miracole atribuite ei este vindecarea unei femei bolnave, care, după ce s-a rugat la mormântul sfintei, a fost eliberată de suferință.
Moaștele Sfintei Eufrosina au devenit un izvor de binecuvântări și har, atrăgând mulți pelerini care veneau să se roage și să ceară ajutorul ei. Credincioșii au mărturisit numeroase minuni, inclusiv vindecări miraculoase și eliberări de patimi și suferințe.
Să ne deschidem inimile către harul divin prin mijlocirea Sfintei Cuvioase Eufrosina și să ne rugăm cu încredere și speranță, având credința că ajutorul ei nu va întârzia să apară în viața noastră.